Cartea se adresează vouă, militarilor, polițiștilor activi, în rezervă și în retragere și familiilor voastre


CAPITOLUL IX – PARLAMENTUL, PSD ȘI ANII DE OPOZIȚIE (2004–2008)

În 2004, după încheierea mandatului guvernamental, am trecut în rezervă cu gradul de general cu două stele și am intrat oficial în politică, în Partidul Social Democrat.
Am fost ales deputat.
Nu am privit Parlamentul ca pe o tribună, ci ca pe un loc al construcției și al responsabilității.
În această perioadă am fost ales vicepreședinte al PSD la nivel național și președinte al Departamentului de Ordine Publică și Siguranță Națională al partidului.
În fapt, am avut rolul de „ministru al guvernului din umbră” pentru acest domeniu.
Am fost, de asemenea, președinte al PSD Ilfov. Acolo am construit o echipă puternică și una dintre cele mai bune organizații PSD din țară, bazată pe disciplină, organizare și rezultate.
În această echipă i-am avut alături pe:
– Ion Șeban, vicepreședinte PSD Ilfov, devenit ulterior subprefect de Ilfov, care mi-a devenit și fin;
– Florentin Pandele, primarul orașului Voluntari, un bun organizator;
– Petre Iacob, primarul orașului Popești-Leordeni;
– Anghel Iordănescu, antrenorul echipei naționale de fotbal a României, vicepreședinte PSD Ilfov;
– Iulian Moisescu, fost coleg din Ministerul Apărării Naționale, vicepreședinte PSD Ilfov;
– Anton, primarul comunei Corbeanca, care avea și o societate de betoane.
Pentru stilul său direct și eficient, noi îl poreclisem
„Anton – un primar beton”.
A fost muncă politică reală, pe teren, în organizații, cu oameni diferiți și probleme concrete.
Nu era o perioadă de guvernare, ci una de opoziție.
Anii 2004–2008 au fost ani de acumulare. Am învățat politica din interior, fără iluzii și fără romantism. Această perioadă m-a pregătit pentru responsabilitățile care aveau să urmeze.
Nu a fost o etapă spectaculoasă, dar a fost una necesară.

 

CAPITOLUL X – MINISTERUL AFACERILOR INTERNE: 21 DE ZILE DE ONOARE (2008–2009)Mandatul meu în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a durat 21 de zile.
Au fost 21 de zile suficiente pentru a arăta ce înseamnă demnitatea funcției și respectul față de instituție.
În exercitarea atribuțiilor de conducere la MAI, l-am numit din nou pe Virgil Ardeleanu la conducerea serviciului secret al ministerului.
Era un profesionist respectat, o legendă în comunitatea de informații din România, cunoscut sub numele de „Vulpea”. Numirea șefului serviciului secret era atributul exclusiv al ministrului.
Doar secretarii de stat erau numiți politic.
Mi s-a cerut, de către Mircea Geoană, președintele PSD de atunci, să-l revoc. Am refuzat.
Nu din orgoliu.
Nu din ambiție.
Ci din onoare, din respect pentru MAI și pentru profesionalism.
În urma refuzului meu, sprijinul politic mi-a fost retras.
Am demisionat din funcția de conducere la MAI
și din funcția de președinte PSD Ilfov.
Reacția oamenilor a fost puternică.
Mii de membri și susținători, din Ilfov și din alte organizații, au venit să manifesteze la sediul central al PSD din Kiseleff. Conducerea centrală a partidului s-a refugiat în Parlament. Atunci am făcut un gest care spune totul despre felul în care înțeleg responsabilitatea: le-am cerut public oamenilor să înceteze manifestația, din respect pentru partid. Din punct de vedere strict juridic, am avut patru mandate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Nu toate în calitatea de ministru al afacerilor interne, întrucât unul dintre mandate a fost în calitate de ministru delegat pentru administrație, în structura MAI.
Acesta a fost cel mai scurt mandat la Interne, dar și cel mai concentrat în mesaj.
Nu durata definește un mandat, ci sensul lui. În aceste 21 de zile am transmis, prin fapte, ce înseamnă onoarea, demnitatea și respectul pentru lege. A fost un mandat scurt ca timp, dar esențial prin profunzimea mesajului:
că instituțiile nu sunt monedă de schimb, că profesioniștii trebuie apărați, și că există momente în care principiul valorează mai mult decât funcția.