Interviu cu fostul negociator șef al României cu Uniunea Europeană, prof. univ. dr. Vasile Pușcaș – Interviu realizat de Cosmin PURIȘ pentru Ziarul Făclia
Domnule profesor Vasile Pușcaș, s-a împlinit un an de când Europa a fost lovită de pandemia provocată de virusul SARS COV 2. Cum caracterizați acțiunile întreprinse de Uniunea Europeană la provocările generate de această criză?
Vasile Pușcaș: Întrebarea dumneavoastră îmi readuce în memorie concluziile mai multor istorici vestiți: când oamenii dau de greutăți neprevăzute, când trebuie să facă față unor crize spontane prima constatare pe care o rețin este că ar fi trebuit să învețe ceva din situațiile critice similare din timpul cel mai apropiat. De aceea este atât de important să ne preocupe insistent reconstituirea istoriei contemporane! Ceea ce nu prea este pe placul istoricilor “tradiționaliști” și nici a analiștilor politici, a politicienilor care au trecut prin astfel de experiențe și adesea nu au reușit a face față provocărilor de criză. Iată, acum, consulți jurnalele internaționale și pe cele locale și constați că prima pagină este ocupată cu întrebarea ce a învățat omenirea din criza „anului negru” 2020? Adică din felul cum s-au comportat autoritățile, liderii politici și cetățenii în condițiile crizei pandemice globale COVID-19. Eu am să vă răspund aproximativ ca și unul dintre istoricii la modă astăzi, profesorul Yuval Noah Harari: cea mai mare parte a oamenilor de știință au dovedit o admirabilă dedicație cauzei OMULUI; politicienii și decidenții instituționali au avut ezitări și frecvente comportamente sectare, cinice și ipocrite, uneori neînscriindu-se pe o cale a rezonabilității nici în fața situațiilor dramatice sau chiar tragice trăite de oamenii de rând; cetățenii au suportat consecința slăbiciunii leadershipului politic și social și adesea s-au mișcat brownian, eludând regulile de grup și societale, fiind dezorientați nu doar de semnalele haotice ale liderilor, ci și de percepțiile fricii, necunoscutului și primejdiei.
Putea Uniunea Europeană să facă excepție de la o astfel de conduită? Mai crede cineva în excepționalisme(neluând în seamă liderii iraționali)? În primele luni ale anului 2020, atât liderii instituțiilor europene cât și cei ai statelor membre păreau mai degrabă paralizați în fața avalanșei știrilor despre epidemia COVID-19 și nu puțini au fost aceia care s-au alăturat conduitei zombi pe care o arată tot mai mulți indivizi ai generației prezente. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că liderii instituțiilor europene au reușit să calmeze starea crizei incipiente prin convingerea responsabililor statelor membre că o criză pandemică globală poate fi gestionată doar prin coordonare și cooperare. Așa se explică faptul că Uniunea Europeană a fost capabilă a propune o strategie de abordare a pandemiei la nivel european, incluzând și vaccinarea, o europenizare parțială a politicilor de sănătate, a elaborat un plan european de redresare economică și socială și chiar a reușit armonizarea opiniilor statelor membre în jurul Cadrului Financiar Multianual, la care a adăugat o inițiativă de sporire a resurselor financiare proprii prin recurgerea la împrumuturi ale Comisiei Europene pe piața de capital, ceea ce echivala cu o intensificare a integrării europene în materia financiară și bancară.
Ca o concluzie, aș zice că Uniunea Europeană a reușit să adune statele membre sub umbrela solidarismului, cooperării și chiar integrării într-o perioadă de criză foarte gravă, aducând răspunsuri și soluții valide pentru acțiuni viitoare care priveau nu doar soarta Uniunii cât mai ales bunurile comune europene cu care statele membre și autoritățile locale să rezolve problemele de sănătate, dar și pe cele economice și sociale ale cetățenilor europeni, aici incluzându-i și pe cetățenii României.
Detalii AICI
Foto: Ziarul Făclia
