În urmă cu exact 10 ani, mai precis pe 15 martie 2011, începea, la Damasc, revolta din Siria, într-un context de speranţă după ce în Tunisia şi în Egipt fuseseră răsturnaţi de la putere preşedintele Ben Ali şi respectiv preşedintele Hosni Mubarak. Înteaga lume, şi mai ales sirienii, au crezut atunci că urma la rînd preşedintele Bachar al-Assad. Revolta siriană a luat însă o turnură neaşteptată şi reprezintă una din marile tragedii ale acestui început de secol.

Zece ani de război civil şi de conflict internaţionalizat, o revoluţie deturnată de jihadişti, în jur 387 000 de morţi, 12 milioane de refugiaţi,  5 600 000 de sirieni exilaţi în Turcia, în Liban şi în Europa, un dictator aflat în continuare la putere şi o gravă înfrîngere a democraţiei şi a Occidentului: iată, într-o singură frază, ce reprezintă criza siriană.

Putem adăuga la acest tablou o economie distrusă, o populaţie epuizată afectată de sancţiuni şi o modificare a peisajului geopolitic regional unde Iranul, Turcia şi Rusia îşi plasează pionii în detrimentul Uniunii Europene şi al Statelor Unite.

Detalii AICI

Situația este similară și în Libia, care a ajuns un stat aproape complet eşuat, după 10 ani de război civil. Ce a mai rămas din această ţară riscă să fie, pur şi simplu, împărţit în două între Rusia şi Turcia, care sunt statele care acţionează în prezent în regiune din postura jucătorilor dominanţi.

Sursa: NPR