Breaking News UMPMV – Prințul Fhilip, soțul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a încetat din viață la vârsta de 99 de ani

Prințul Filip, soțul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a încetat din viață vineri, la vârsta de 99 de ani, a anunțat Palatul Buckingham.

„Cu profundă tristeţe Majestatea Sa Regina anunţă decesul iubitului Său soţ, Alteţa Sa Regală Prinţul Philip, Duce de Edinburgh”, a transmis Palatul într-un comunicat.

„Alteţa Sa Regală a decedat în pace, în această dimineaţă, la Castelul Windsor. Alte anunţuri vor fi făcute la timpul potrivit. Familia Regală se alătură oamenilor din întreaga lume care deplâng dispariţia sa”, se mai spune în comunicat.

Prințul Filip al Greciei și Danemarcei s-a născut la vila Mon Repos din insula grecească Corfu la 10 iunie 1921 ca singurul fiu, al cincilea și cel mai mic copil al Prințului Andrei al Greciei și Danemarcei și a soției acestuia, Prințesa Alice de Battenberg.

La scurtă vreme după nașterea lui Filip, bunicul matern, Prințul Louis de Battenberg, a murit la Londra. Louis a fost cetățean naturalizat britanic și, după un lung serviciu în Marina Regală, a renunțat la titlurile sale germane și a adoptat numele de familie Mountbatten.

Nașterea lui Filip s-a produs în timpul Războiului greco-turc (1919-1922) care a mers prost pentru Grecia. La 22 septembrie 1922, unchiul lui Filip, Regele Constantin I al Greciei a fost forțat să abdice, iar Prințul Andrew împreună cu alții a fost arestat de guvernul militar. Comandantul armatei, generalul Georgios Hatzianestis, și cinci politicieni au fost executați.

În decembrie, un tribunal revoluționar l-a expulzat pe Prințul Andrew din Grecia pe viață. Nava britanică Calypso a evacuat familia Prințului Andrew, Filip fiind transportat în siguranță într-un coș de fructe. Familia lui Filip a plecat în Franța și s-au stabilit într-o suburbie a Parisului, într-o casă împrumutată de la mătușa sa, Prințesa Marie Bonaparte.

Atât Filip, cât și tatăl său s-au născut în Grecia, el “nu are sânge grecesc și nu vorbește limba greacă”. În 1992, Filip a afirmat că el “poate înțelege o parte” din această limbă. A declarat că se consideră scandinav, în particular danez.Vorbea fluent engleza, germana și franceza.

După ce a părăsit Gordonstoun în 1939, Prințul Filip a intrat în Marina Regală absolvind anul următor Colegiul Marinei Regale Dartmouth. Filip a petrecut patru luni pe cuirasatul Ramillies protejând convoaiele forței expediționare australiene în Oceanul Indian, urmat de staționări mai scurte pe navele Kent și Shropshire. După invazia Greciei de către Italia din octombrie 1940, el a fost transferat din Oceanul Indian pe vasul Valiant din flota din Marea Mediteraneană. Printre alte angajamente, el a fost implicat în Bătălia Cretei și a fost menționat pentru serviciile sale în timpul Bătăliei de la Cape Matapan.

A fost promovat sublocotenent după o serie de cursuri la Portsmouth. În iunie 1942, a fost numit pe distrugătorul Wallace care a fost implicat în sarcini de escortare a convoiului pe coasta de est a Marii Britanii. La 16 iulie 1942, a devenit locotenent. În octombrie același an, la doar 21 de ani, a devenit primul locotenent al distrugătorului Wallace și unul dintre cei mai tineri primi locotenenți ai Marinei Regale.

În timpul invaziei Siciliei în iulie 1943, în funcția de comandant secund al HMS Wallace el a salvat nava de un atac de noapte al unui bombardier.

În 1944, a fost mutat pe un alt distrugător, HMS Whelp. A fost prezent în Golful Tokyo când a fost semnată capitularea Japoniei. În ianuarie 1946, Filip s-a întors în Marea Britanie pe Whelp și a devenit instructor pe HMS Royal Arthur.

În 1939, Regele George al VI-lea și Regina Elisabeta au vizitat colegiul naval din Dartmouth. În timpul vizitei, Regina și Contele Mountbatten i-au cerut lui Filip să escorteze cele două fete ale Regelui, Elisabeta și Margareta, cu care Filip era verișor de gradul trei prin Regina Victoria și verișor de gradul doi prin Regele Christian al IX-lea al Danemarcei. Elisabeta s-a îndrăgostit de Filip și au început să-și scrie scrisori când ea avea 13 ani.

În cele din urmă, în vara anului 1946, Filip a cerut Regelui mâna Elisabetei. Regele a admis cererea lui însă orice angajament oficial a fost amânat până când Elisabeta urma să împlinească 21 de ani, în aprilie, anul următor. Între timp Filip a renunțat la titlurile sale grecești și daneze, s-a convertit de la ortodoxism la anglicanism, a adoptat numele Mountbatten din familia maternă și a devenit supus britanic naturalizat.

Logodna a fost anunțată public la 10 iulie 1947. Cu o zi înainte de nuntă, Regele George al VI-lea i-a acordat lui Filip titlul de Alteța Sa iar în dimineața nunții titlurile: Duce de Edinburgh, Conte de Merioneth și Baron Greenwich.

Filip și Elisabeta s-au căsătorit printr-o ceremonie la Westminster Abbey, înregistrată și difuzată de radio BBC și urmărită de 200 milioane de oameni din întreaga lume.Cum Regatul Unit al Marii Britanii tocmai ieșise din războiul cu Germnia, nu era de acceptat ca la nuntă să participe rudele germane ale Ducelui de Edinburgh, inclusiv cele trei surori în viață ale lui Filip care erau căsătorite cu Prinți germani, dintre care unii cu conexiuni naziste.

După căsătorie, Ducele și Ducesa de Edinburgh și-au stabilit reședința la Casa Clarence. Acolo s-au născut primii lor doi copii: Prințul Charles în 1948 și Prințesa Ana în 1950.

Filip a fost dornic să-și continue cariera navală deși era conștient că rolul viitor al soției sale ca Regină va eclipsa ambițiile sale. După luna de miere, Filip s-a întors în marină, la început la un birou al Amiralității și mai târziu ca membru al unei echipe de cursuri la colegiul Naval Staff din Greenwich.Din 1949, a staționat în Malta după ce a devenit prim locotenent pe distrugătorul HMS Chequers. În iulie 1950, a fost promovat locotenent comandant și a primit comanda fregatei HMS Magpie. În 1952 a fost promovat comandant însă activitatea lui navală a luat sfârșit în iulie 1951.

Sursa: Wikipedia.org