La bordul unei nave ce se înapoia din California în Italia, se afla și un muncitor care plecase de douăzeci de ani în California, lucrase în minele de aur și câștigase o mare avere. Cu mulți galbeni lucitori, venea acasă să trăiască mai ușor. Nava ajunse în strâmtoarea Siciliei și aici, din pricina unei furtuni, se lovi de o stâncă și începu să se scufunde.
– Bărcile de salvare! Tuna comandantul navei.
– Întâi femeile și copii, apoi bărbații, și în urmă marinarii! strigă secundul.
Era o spaimă de nedescris: țipete, strigături, vaiete și un vălmășag de nu se mai deosebea nimic. Muncitorul, care era bun înnotător, coborâse în cabină să-și ia banii. A umplut o lădiță, a legat-o în spate și a ieșit pe punte. Nu mai era nimeni. Vasul se înclina cu viteză și era cât pe ce să fie înghițit de valuri. Deodată, auzi țipetele unei fetițe de vreo zece anișori, care adormise și pe care părinții, în zăpăceala aceea, o rătăciseră. De la vapor la mal era o distanță bună. Omul gândi repede: „Dacă iau fetița și lada, n-am să pot ajunge”. O luptă grea se dădu în el. Deodată, lăsă lada, luă fetița în spinare și se aruncă în valurile mării. Pe mal a fost întâmpinat de părinții fericiți că-și revedeau fetița, care scăpase cu viață, iar el a simțit că împlinise fapta vieții sale. Astfel bucuria pusă de Dumnezeu în sufletul său i-a schimbat viața.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
