Scriitorul german Reiner Maria Rilke şi-a petrecut perioada studenţiei la Paris. Pentru a ajunge la universitate, străbătea zilnic, în compania unei prietene, franceză, o stradă foarte aglomerată. Într-un colţ al acestei străzi şedea permanent o cerşetoare. Ea şedea mereu în acelaşi loc, nemişcată ca o statuie, cu mâna întinsă şi cu ochii fixaţi în pământ. Rilke nu-i dădea niciodată nimic, în timp ce prietena lui adesea îi întindea câţiva bănuţi. Într-o zi, ea l-a întrebat pe poet: ”De ce nu-i dai nimic acestei sărmane femei?”. ”Trebuie să-i dăm ceva pentru inimă, nu să punem în mâini”, îi răspunse el. A doua zi, Rilke a venit cu un trandafir abia înflorit. L-a pus în mâna cerşetoarei şi a dat să plece. Atunci s-a petrecut ceva neaşteptat: cerşetoarea şi-a ridicat ochii, l-a privit pe poet, s-a ridicat de pe pământ, a luat mâna poetului şi a sărutat-o. Apoi a plecat strângândt randafirul la piept. O săptămână întreagă n-a mai văzut-o nimeni. După opt zile, femeia era din nou aşezată la colţul ei obişnuit, tăcută şi nemişcată ca totdeauna. ”Din ce-o fi trăit ea în toate aceste zile în care nu a primit nimic?”, l-a întrebat tânăra pe Rilke.
”Din trandafir”, i-a răspuns poetul.

Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie