Şi visele să-ţi fie spre învăţătură! – deoarece şi visele sunt un mijloc prin care sufletul poate să-şi sporească cunoaşterea de sine. În vise, adesea, omul ajunge la o cunoaştere mai subţire a simţămintelor sale, a păcatelor, a patimilor, a putinţelor şi-a neputinţelor, a lipsurilor şi-a patimilor decât prin studiile din timpul zilei. Visele sunt cartea tainică pe care sufletul o învaţă fără ajutorul simţurilor. Sufletul, prin sine, dă naştere cu ajutorul viselor la situaţiile cele mai minunate în care te aşează şi prin care-ţi descoperă firea ta. Visele dojenesc, prezic, răsplătesc şi pedepsesc. Prin unele vise, sufletul îţi descoperă taina atotputerii, atotcunoaşterii, atotpătrunzimii şi slobozeniei sale. Visele sunt şi prorocii ale vieţii viitoare, în care sufletul va fi slobod de legea lumii materiale. Cugetă mai mult la visele tale, dar vorbeşte mai puţin despre ele! Deoarece marea parte a viselor tale numai tu le poţi înţelege, căci numai tu singur îţi cunoşti năzuinţele, dorinţele şi grijile cele mai ascunse. Şi sufletul simte cel mai puternic tocmai ce este cel mai ascuns şi, din această pricină, o şi transpune în vis, reprezentându-ţi-o în chipuri dramatice şi în situaţii fantastice. Şi visele, deci, să-ţi fie spre învăţătură!
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
