Întreită a fost mucenicia lui Hristos în timpul vieţii Sale pe Pământ, întreită este mucenicia Lui şi în cursul întregii istorii. Prima este mucenicia persoanei Sale, a doua este mucenicia faptelor Sale, a treia este mucenicia învăţăturilor Sale. El a fost omorât ca „înşelător” şi „necredincios,” aşa şi sutele de mii de urmaşi ai Săi au fost chinuiţi şi omorâţi de-a lungul veacurilor. Prin ei, Hristos a fost din nou chinuit şi omorât. Faptele Sale ori au fost lepădate ca şi cum nu s-ar fi întâmplat, ori au fost socotite ca fiind săvârşite cu ajutorul diavolului şi al magiei. Aşa a fost în timpul vieţii Sale pe pământ, aşa, iată, chiar şi în secolul XXI, faptele Sale sunt la fel socotite şi judecate de către feluriţi oameni şi felurite grupări.
Învăţătura Sa a fost osândită în Ierusalim şi socotită înşelătoare, primejdioasă sau de prisos, deoarece era cuprinsă în vechea înţelepciune şi-n legea veche. Şi, iată, de-a lungul veacurilor, de la Celsus şi împăraţii Romani până la criticii biblici şi filosofii zilelor noastre, până la cercetătorii (de platitudini) şi gânditorii secolului XXI, învăţătura Sa este la fel socotită şi judecată de către feluriţi oameni şi felurite grupări. Toate acestea s-au întâmplat şi se întâmplă „precum s-a scris.” „Să nu se turbure inima voastră, nici să se spăimânteze.” Hristos nu ar fi Hristosul dacă nu ar putea merge liniştit şi sigur pe marea învolburată, dac-ar fi un copil care se plimbă cu luntrea pe apa liniştită. Acestea trebuiau să se întâmple, dar vai de aceia prin care s-a întâmplat! Ei au sărit în foc ca să-l stingă, dar focul i-a înghiţit şi s-a aprins mai mult. Iar ca dovadă că toate acestea se vor întâmpla stă faptul că „aşa s-a scris” dinainte. Adesea se aruncă zăpadă în foc, iar focul se înteţește și mai tare.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
