Pentru noi, Eva şi Maria înseamnă de fapt înţelepciunea trupească şi înţelepciunea duhovnicească. În cântările bisericeşti auzim: „femeia s-a făcut pricină suferinţei, femeia s-a făcut şi pricină mântuirii.” Eva a dorit mai mult decât puteau să-i dea soţul ei şi Dumnezeu fără să o primejduiască și, împreună cu diavolul, a sărit în prăpastie, trăgând după sine întregul Rai. Această prăpastie este istoria. În mijlocul acestei prăpăstii a patimilor arzătoare, unde pomul ispitei și-a înmulţit roadele pline de viermi, Maria şi-a înălţat sufletul său mult deasupra istoriei şi a fost umbrită de Duhul Sfânt. Roada jocului Evei cu diavolul a fost întâiul ei născut, omul ucigaş. Roada umbririi Mariei de Duhul Sfânt a fost omul-Dumnezeu. Eva a întors roata vieţii în jos, iar Maria a îndreptat-o în sus.
Întreaga poveste a Evei şi a Mariei nu ar avea nici pentru mine, nici pentru tine, neapărat o însemnătate, de n-ar fi întocmai înfăţişarea tragediei sufletului nostru!

Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie