O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearșafurile în balcon. Ce cearșafuri murdare întinde vecina noastră pe balcon…! Cred că are nevoie de un detergent mai bun sau poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearșafurile! Soţul ei privi şi rămase tăcut. Scena aceasta se repeta de fiecare dată când vecina întindea cearceafurile și rufele, în fiecare săptămână. După un timp femeia rămase surprinsă văzând într-o zi că vecina sa întindea cearșafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte dragul meu, în sfârșit vecina noastră a reușit să albească rufele! O fi învăţat-o o altă vecină? Soţul ei îi răspunse: Nu draga mea, azi m-am trezit mai devreme şi am șters geamurile!
Şi în viaţă este tot aşa! Totul depinde de curăţia ferestrei sufletului nostru, prin care observăm faptele aproapelui.
Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţim propriul suflet, pentru a putea vedea clar curăția sufletească a celor din jur.
Fără îndoială astăzi… te văd mult mai bine ca ieri!
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
