Un om suferea mult atunci când colegii ori șefii săi dădeau dovadă de asprime inutilă în comportament. Aceste umilințe inutile îl determinau să se comporte altfel decât îi era adevărata fire și iată că cei din jur își formaseră păreri greșite despre caracterul său. Dorind să discute cu cineva despre această mare durere ce-I apăsa sufletul, a mers la un preot care, după ce l-a ascultat cu răbdare, i-a făcut o radiografie sufletească foarte corectă:
– Ești bun, sensibil, pașnic, ești mielul lui Dumnezeu. Dar, când cei din jur se poartă aspru cu tine, ripostezi la rându-ți cu asprime și atunci ei te judecă greșit și nu te înțeleg. În schimb, când te iau cu binișorul, ești capabil de lucruri atât de bune, încât toți rămân surprinși. Oamenii care te-au judecat greșit și te-au rănit nu cunosc povestea aceea veche, în care se certau vântul cu soarele, fiecare spunând despre sine că e mai puternic, și s-au învoit ca acela dintre ei care va reuși să dea jos șuba păstorului, ce tocmai urca muntele în acel moment, acela e mai puternic. Vântul a suflat cât a putut el de tare, dar păstorului i s-a făcut frig și s-a înfășurat și mai strâns în șuba lui. A ieșit apoi soarele de după nor, împrăștiind în jur bunătate și căldură, încât păstorul, încălzindu-se foarte, și-a scos șuba. Atunci, soarele a strigat la vânt: ”Ai văzut care dintre noi e mai puternic?”
Preotul concluzionă: – Nu câștigi pe om cu asprimea, ci cu bunătatea.

Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie