Toate presimţirile noastre despre biruinţa cea mai de pe urmă a binelui sunt făgăduinţe ale lui Dumnezeu săpate în inimile noastre. Oricât de pătate de păcate ar fi aceste înscrisuri, omul duhovnicesc le va citi limpede – chiar şi cel neduhovnicesc, măcar în anumite clipe, nedesluşit le va bănui. Dreptatea va înfrânge nedreptatea. Viaţa va birui asupra morţii. Bucuria va înghiţi tristeţea. Lumina va risipi întunericul. Dragostea îşi va întemeia împărăţia sa, în care ura şi răutatea nu vor mai avea loc. Omul va întineri la vederea lui Dumnezeu, şi omul-animal va deveni omul-dumnezeu. Toate acestea – şi tot restul binelui – sunt făgăduinţe ale lui Dumnezeu săpate în inima omenească cea învăluită de întuneric şi tristeţe. Şi toate aceste făgăduinţe sunt arătate, mai mult decât dovedit! – sunt arătate în persoana lui Iisus Hristos, aşa cum zice Pavel Apostolul: „Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt Da; şi prin El, Amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.” (II Cor. 1:20)
Toate bunele nădejdi omeneşti şi-au găsit în Hristos împlinirea, un Da neclintit şi un Amin puternic. Acesta este singurul optimism care are temei istoric şi adevăr faptic. Orice alt optimism este doar teorie, al cărei nume este – „poate.”
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
