Radu Theodoru, general de flotilă aeriană (rtr)

Pentru mine, lansarea acestei cărți, “Confesiuni din sufragerialui Oprea”, depășește cu mult obișnuitul.

Vreau să mă opresc asupra unui un subtitlu: Demnitate pentruRomânia. Noi reprezentăm o categorie socială care și crede înceea ce spune. Atunci când noi am jurat pe drapel credințăȚării Românești, am și pus în practică și am și înțelesprofunzimea acestui jurământ. Sunt veteran de război.Generația mea a pierdut tone de sânge, și în Răsărit și în Apus, iar atunci când am delegat, pentru că noi l-am delegat peGabriel Oprea să reprezinte aceste subtexte ale jurământului, ne-am pus încrederea că ceea ce am jertfit noi pe câmpul de luptă, el va desăvârși în social, în politic, în economic și așamai departe.

Ne-am întrebat, atunci când a avut această ascensiunefulgerătoare, rachetă, care l-a propulsat în politic și în social, oare cât, până unde și cum va răspunde obligațiilor pe care șile-a asumat față de noi și față de ceea ce militează: demnitatepentru România. Demnitatea asta este un termen foarte larg, nu este doar o chestiune de onoare. Iata că încep să vorbescdespre niște lucruri care astăzi sunt marginalizate: ONOARE. Ce este aceea onoare?!

Această ascensiune putea urmeze două căi: 1. Să meargă maideparte. 2. Să coboare în picaj (eu sunt aviator) și să se piardăfață de acolo de unde a pornit.

Ei bine, s-a întâmplat un moment, eu îi spun astral, în aceastăcurbă profesională, momentul 2015, când Gabriel Oprea, general cu funcții politice pe care le cunoaștem cu toții, puteasă salte dincolo de termenul acesta demnitate-onoare și săprofite de oferta care i s-a făcut, să devină premier și să se asocieze unei tendințe politice care nu-l reprezenta, care nu ne reprezenta. Nu a facut-o! În acel moment, Gabriel Oprea a câștigat adeziunea camarazilor lui din toate armele, care nu sunt altceva decât cetățeni ai acestei tări, cu o profesie puținmai restrictivă și mai dură.

Pentru noi, Gabriel Oprea nu a căzut, el s-a ridicat!

S-a ridicat deasupra obișnuitului, deasupra banalului, deasuprameschinăriei și ne-a reprezentat în ceea ce suntem esențial. Aceasta este cartea care depășește o lansare obișnuită. Are unmesaj de onoare dincolo de ceea ce se întâmplă astăzi cândterfelim, defăimăm. Noi suntem noi înșine, iar uniforma pecare o purtăm reprezintă esența românismului, care esteeroicul.