La data de 30 mai 1431, Ioana d’Arc, numită și ,,Fecioara din Orleans” a fost acuzată de erezie și arsă pe rug în piața centrală a orașului francez Rouen.
   Ea a fost una dintre figurile simbolice ale Franței, fiind declarată sfântă de către Biserica Catolică, deoarece în urma unor viziuni, se spune că ar fi vorbit cu Dumnezeu, care i-a spus să cheme poporul la luptă și să recucerească teritoriul Franţei ce fusese ocupat de Anglia la începutul războiului ce a purtat numele de „Războiului de o sută de ani”.
   Considerată a fi cea mai importantă personalitate feminină a Franței din Evul Mediu, Ioana a afirmat de nenumărate ori că aude voci de origine divină, care-i porunceau să mobilizeze poporul în lupta pentru eliberarea Franței de sub dominația engleză, fapt pentru care ea a fost considerată ca fiind schizofrenică. Vocile, pe care numai ea le auzea, devin imperative după ce împlinește vârsta de 16 ani și deși, reticentă până atunci, ea se hotărăște să-i spună unchiului său despre aceste voci misterioase care o îndemnau să meargă să elibereze regatul. Acesta o duce la castelanul de Veaucouleurs, căpitanul Robert Bedricourt, care sceptic la început, se lasă convins până la urmă și-i dă Ioanei un cal, o mică escortă, veșminte bărbătești și o scrisoare de recomandare pentru a se putea apropia de regele Franței.
   În 1429 la vârsta de 17 ani, Ioana D’Arc va ajunge cu incredibilul ei mesaj, chiar la regele Franţei Carol al VII-lea, care decide să-i acorde conducerea unui corp de armată. Două luni mai târziu ea va obține o mare victorie asupra englezilor la Orleans, recuperând acest oraș din mâinile englezilor. După o serie de victorii care au uimit atât pe francezi, cât și pe englezi, ea va participa la apărarea orașului Compiegne, unde este făcută prizonieră și închisă în închisoarea orașului Rouen. Împotriva ei s-au formulat 12 capete de acuzare grave, printre care şi „oroarea” purtării de veşminte bărbăteşti, vărsarea de sânge britanic şi refuzul de a tăgădui că aude voci sfinte, fapt pentru care este acuzată de erezie de către un tribunal al Inchiziției și condamnată la moarte prin ardere pe rug. Astfel, în dimineaţa zilei de 30 mai 1431, Ioana d’Arc a fost adusă în piaţa centrală din Rouen, unde soldații englezi au legat-o de un stâlp, deasupra unei grămezi mari de lemne. I-a fost pusă în mâini o cruce, iar în momentul în care hainele i-au fost cuprinse de flăcări, Ioana a privit către cer şi a strigat: „Mi-e teamă că veţi suferi de pe urma morţii mele… Iisus ajută-mă!”.
Sursa: Facebook/Lecția de istorie