14 Mai : Începutul celui mai mare val de arestări politice din istoria României.
În noaptea 14-15 mai a anului 1948 zeci de mii de oameni, au fost arestați de către autoritățile comuniste din România fiind învinuiți că sunt împotriva „noului regim”. Aceste arestări ce făceau parte dintr-un amplu plan pregătit de Moscova, au fost puse în practică de generalul Gheorghe Pintilie (pe numele său adevărat, Pantelei Bodnarenko), de colonelul Alexandru Nikolski (Boris Grundberg) şi de ministrul de interne de la acea dată,Teohari Georgescu (Baruh Tescovici). Prin Ordinul nr. 105 emis de Teohari Georgescu, în noaptea de 14-15 mai 1948 a fost declanșată operaţiunea de arestare a celor care erau împotriva regimului comunist, operațiune desfășurată concomitent pe tot teritoriul țării. Trebuie amintit faptul că șefii unităților de siguranță din cadrul Ministerului de Interne erau mai de mult timp în posesia unui plic sigilat, pe care aveau indicația de a-l deschide atunci când vor primi un anumit semnal şi de a executa ordinele aflate în el. Se subînțelege că ordinul era acela de a aresta persoanele înscrise pe anumite liste. Astfel, în acea noapte au fost arestați părintele Nicolae Steinhardt, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, părintele greco-catolic Tertulian Langa, politicianul Iuliu Maniu, poetul Radu Gyr, scriitorul Mircea Vulcănescu, părintele Iustin Pârvu și o serie de preoți și teologi precum Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Nechifor Crainic, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Dumitru Bordeianu , precum și alte mii de români ce se opuneau comunismului. Cei arestați au fost supuși unor metode de tortură îngrozitoare, pentru a divulga numele celor care luptau împotriva regimului, dar și cine sunt gazdele, sprijinitorii ori simpatizanții lor. Mulți dintre cei arestați au murit în anchetă în săptămânile și lunile care au urmat, asta deoarece arestările au continuat luni la rând, zi de zi şi noapte de noapte, în tot anul 1948. Un șir interminabil de procese aveau să umple paginile ziarelor comuniste din acel an, iar presa puterii relata cu lux de amănunte judecarea şi condamnarea a tot mai multe loturi de arestați, descriind pe larg planurile prin care aceștia își propuseseră să contracareze „binefacerile noii orânduiri”. Pentru cei arestați și condamnați, au urmat ani lungi de chinuri în înfiorătorul sistem concentraţionar comunist, fiind supuși la un adevărat regim de exterminare fizică, psihică și morală . Cu toate acestea, cei mai mulți au avut o atitudine demnă, suportând privațiunile şi umilințele, mărturisind valorile creștine şi naționale, dovedind o etică superioară prin atitudinea față de semenii lor, asta în acele condiții în care teroarea îl transformă pe om în fiară. Unii dintre ei s-au distins ca adevărați sfinți ai închisorilor, rămânând în memoria camarazilor lor prin dragostea şi resemnarea luminoasă cu care în care au înțeles să-şi sfârșească zilele, ca adevărați martiri. O parte a celor intrați în 1948 în închisori, au fost eliberați abia în 1964, prin câteva decrete date ca urmare a presiunilor lumii occidentale asupra regimului comunist, iar odată ieşiți din închisori, într-o societate care nu-i voia, izolați şi discriminați , aceștia au mai găsit puterea de a-i ierta pe cei ce le făcuseră atâta rău.

Sursa: Facebook/ Lecția de istorie