O femeie mergea, împreună cu fiul său, pe malul mării când, deodată, un val uriaș a măturat întreaga plajă. Privind în jos, femeia a constatat cu groază că fiul său a fost tras de val spre adâcuri. A căzut sărmana în genunchi și, înălțându-și privirea către cer a început a se ruga cu lacrimi: Doamne, te rog ascultă-mi rugăciunea, nu pot trăi fără de fiul meu, pentru mine el inseamnă totul. De-mi auzi plângerea, te rog Doamne să-mi întorci fiul viu si nevătămat.
Îndată femeia a văzut cum din înaltul cerului cobora o pasăre minunată, parcă alunecând pe razele soarelui. Când a ajuns deasupra apei, pasărea s-a afundat în valuri și când a ieșit la suprafață, avea în spate pe copilul femeii. Pornind apoi în zbor spre plajă l-a adus pe copil în brațele maicii sale, care de bucurie nu știa cum să-l mai alinte,
După o vreme femeia, înălțându-și din nou privirea către cer a spus: Dar, când a fost luat de valul acela, copilul avea o pălăriuță pe cap.
Aceasta, iubiților, este marea tragedie a neamului omenesc!

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!

O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie