Cine se smereste în post dă trupului său o limbă nouă: tăcerea care vorbește lui Dumnezeu. Căci pâinea pe care o refuzi o mănânci din mâna Celui ce te hrănește cu cuvântul.
– Cel mai bun post nu este cel mai aspru, ci cel mai plin de recunoștință.
– Când te abții de la mâncare, dăruiește altora din belșugul tău – astfel postul tău va fi și milostenie.
– Nu posti doar cu stomacul, ci și cu ochii (de la privitul deșertăciunilor), cu urechile (de la vorbele deșarte) și cu gura (de la clevetire).
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
