Pronia se arată şi în reguli, dar şi în excepţii. Oamenilor, însă, ea pare mai vădită în excepţii. În vremea ospăţului Împăratului Baltasar, când oaspeţii beau vin, pre dumnezeii cei de aur şi de argint şi de fier şi de lemn şi de piatră lăudând, se arătă deodată o mână şi scrise cele trei cuvinte fatale: Manì, Thekel, Fares. Într’această noapte fost-a omorât Împăratul Baltasar Haldeul. (Daniíl, cap. 5) Prorocul Daniíl a fost aruncat în groapa cu lei şi a petrecut noaptea împreună cu aceştia. A doua zi a fost scos din groapă viu şi nevătămat. În clipele deosebit de fericite şi în clipele deosebit de nefericite, oamenii simt lucrarea hotărâtoare a Proniei: când lucrarea dreptăţii, când lucrarea milostivirii. Aerul este întotdeauna împrejurul nostru şi în neîncetată lucrare. Dar noi simţim cu adevărat aerul numai atunci când suflă vântul, şi atunci vorbim mai mult despre el. Aşa precum un om tuberculos se gândeşte mereu la aer, tot astfel şi omul ce-şi cunoaşte păcătoşenia se gândeşte neîncetat la Dumnezeu – căci, iată, şi unul şi celălalt sunt siliţi să cugete necontenit la leac şi la doctor.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
