Curierul sună de două ori. Mai erau cinci zile până la Crăciun. Avea în mâinile sale un pachet mare învelit într-o hârtie frumoasă, legat cu panglici aurii. Intră, răspunse o voce din interior. Curierul intră. Era o casă nu prea întreţinută, încăperea era plină de praf. Aşezat într-un fotoliu stătea un bătrân.
– Priviți, ce pachet de Crăciun extraordinar, spuse bucuros curierul.
– Mulţumesc. Aşează-l jos, spuse bătrânul cu cea mai tristă voce auzită parcă vreodată. Curierul rămase înţepenit, cu pachetul în mână. Intuia foarte bine că acel cadou era plin de lucruri minunate dar acel bătrân nu avea pe chip nici măcar o urmă de bucurie. Atunci de ce era aşa de trist?
– Dar domnule, nu ar trebui să faceți din această zi o sărbătoare cu acest cadou?
– Nu pot, nu pot chiar deloc, spuse bătrânul cu lacrimi în ochi. Şi începu să povestească curierului istoria fiicei sale, căsătorită în oraşul vecin, şi care devenise bogată. În fiecare an îi trimitea un pachet de Crăciun, cu un bileţel: de la fiica sa Luisa şi de la soţul ei. Niciodată câteva cuvinte personale, o vizită sau o invitaţie să petreacă împreună Crăciunul.
– Vino să vezi, adăugă bătrânul în timp ce se ridica obosit. Curierul îl însoţi până la o cămară. Bătrânul deschise uşa.
– Dar…, rămase surprins curierul.
Cămara era plinp de cadouri de Crăciun. Erau toate celelalte daruri adunate din anii trecuţi. Toate cu minunata lor hârtie desenată şi cu panglicile strălucitoare.
– Dar nici măcar nu le-aţi deschis, exclamă curierul contrariat.
– Nu, răspunse trist bătrânul: pentru că nu este iubire în pachete.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
