Cand simti că toate cele in care ai crezut incep a se surpa, te incearcă o grea dezamagire, o tulburare lăuntrică; cum de s-a putut intampla asa ceva? Totul iti apare intunecat si fără vreo perspectiva de limpezire. În asemenea clipe ar trebui să ne aducem aminte că și Apostolii erau triști mergand spre Emaus, dar să ne gândim și la ceea ce s-a întâmplat după aceea.
Mergeau pe drum cuprinsi de o nesfarsita tristete, dezamagiti; pierdusera totul, le era neinchipuit de greu. Iisus S-a apropiat „mergând impreuna cu ei“, dar ei nu L-au recunoscut. El vine, Se apropie de noi, merge impreuna cu noi când suntem apăsați de tristete; noi însă ne vedem de durerea noastră, n-avem ochi pentru El! Trece multa vreme si nu-L recunoastem pe Cel ce merge impreuna cu noi!
De ce sunteti tristi? Credeti ca El nu stie de ce? Dar vrea să-I spuneti voi. Fireste că știe de ce, dar vrea să-I spuneti voi înșivă, pentru că de această marturisire aveți nevoie.
Hristos a înviat !
p. Ignatie
