Privind la nedreptatea celui nedrept, adesea ne întrebăm: „De ce, oare, Dumnezeu nu-l trăsneşte de îndată, izbăvindu-ne de nedreptatea lui?” Însă uităm de obicei să ne întrebăm, mai întâi: „De ce, oare, mama nu-şi omoară copilul de îndată ce-l prinde făcând rele?”, şi apoi: „De ce, oare, pe noi” – adică pe mine şi pe tine – „nu ne trăsneşte Dumnezeu de îndată ce ne prinde făcând rele?” În fiecare om se afla o zestre de viaţă, dată de Dumnezeu. Nici un gospodar nu-şi taie livada dacă nu rodeşte într-un an, ci aşteaptă cu nădejde anul al doilea, apoi şi anul al treilea. Nedreptatea unui om înseamnă un an nerodnic, şi Dumnezeu tace şi aşteaptă cu încredere. Câteodată aşteaptă în zadar; Iuda rămâne tot Iuda. Dar adesea se întâmplă să aştepte şi să ajungă să vadă că livada neroditoare aduce rod îmbelşugat şi că Saul devine Pavel.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
