O femeie săracă a intrat într-o zi într-o băcănie. S-a apropiat umilă de băcan și l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea ceva alimente pe datorie. I-a explicat cu glas tremurând că soțul ei este foarte bolnav, că nu poate munci, și că au șapte copii care trebuie hrăniți. Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat prăvălia. Având însă în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Vă rog domnule, aveți milă, o să vă plătesc îndată ce voi putea. Băcanul, de neclintit, a refuzat din nou. În băcănie se mai afla un client, care auzind discuția i-a spus băcanului că va plăti toate cumpărăturile pe care le va face femeia.Băcanul, parcă în silă, se întoarse spre femeie și o întrebă: Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie? Femeia a răspuns: Da, domnule. Bine, spuse băcanul, pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfă de aceeași greutate cu lista dumitale. Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geantă și scoase o bucățică de hârtie pe care scrise ceva în grabă. Apoi puse cu grijă bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată. Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia. Băcanul, privind la cântar, a început să tot pună pe cântar alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încăput nimic. Băcanul înfuriat a smuls de pe taler bucățica de hârtie de pe cântar, și încercând să o citească a văzut cu uimire că nu era o listă de cumpărături, ci o rugăciune, care spunea aşa: “Iubite, Doamne, Tu imi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale”. Băcanul, înmărmurit de uimire, i-a dat femeii alimentele iar aceasta mulțumind a plecat spre casa sa.
Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, la Praznicul Preasfintei Treimi, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!

O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie