Undeva, într-o cetate, trăia un poet, care îşi folosea talentul numai în rău, căci scria versuri blasfemiatoare, în care Dumnezeu şi sfinţii erau defăimaţi. De aceea, în vremea lui, puţin îi citeau nesuferitele lui poezii.
Nu departe de poet, într-o pădure, trăia un tâlhar, de care se temea multă lume şi care săvârşise multe fapte rele. Totuşi, pe lângă faptele lui cele rele, a săpat şi el, pe drumul care trecea pe lângă pădure, o fântână.
La un timp, când li s-a terminat firul vieţii, au murit amândoi şi au fost duşi în iad pentru faptele lor cele rele.
Tâlharul avea sub el o flacăra foarte mare, ce-l acoperea aproape tot; poetul însă avea sub el doar un foc ce ardea mocnit. Cu timpul flacăra de sub tâlhar se micşorase pentru că oamenii care treceau pe acel drum, unde se găsea fântâna zidită de tâlhar, se bucurau când beau apă şi îl pomeneau pe acela care a construit-o, căci avea o apă tare bună şi îşi potoleau setea cu ea. Însă flacăra de sub poet se tot mărea, fiindcă oamenii care îi citeau poeziile, se sminteau, deveneau necredincioşi şi din cauza lui îşi pierdeau sufletele.
În timp ce tâlharul mai avea doar un foc micuţ sub el, flacăra de sub poet se mărea necontenit…
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
