Doi soți binecredincioși aveau un fiu pe nume Leandru.
Copilul acesta era de mic tare alintat și nu-l puneau părinții la nimic, spunând că din iubire nu vor să-I îngrădească pruncului libertatea. Din pricina aceasta, când a crescut mai mare, văzând că nu-I asculta, îl certau. Într-o bună zi, pe când trecuse bine de 20 de ani, enervat de reproșurile părinților care nu mai încetau, Leandru, punând mâna pe o ghioagă din lemn de măr, i-a omorât. După ce furia i s-a potolit, speriat de fapta sa, a luat ghioaga din măr și a plecat în codru, ajungând un tâlhar de temut pentru tot ținutul acela.
Leandru a mai omorât mulți oameni. Odată chiar a prins un călugăr bătrân și a vrut să-l omoare și pe acesta. Înainte să-și împlinescă gândul însă, bătrânul, care era și văzător cu duhul a spus:
– Vrei, fiule, să mă omori și pe mine, așa cum ți-ai omorât părinții, cu măciuca aceea?
– Mai bine lasă-mă să te spovedesc și să-ți dau canon, căci sunt bătrân și curând voi muri.
Leandru nu știa ce-i aceea spovedanie, dar a ascultat fiind copleșit de înaintea vederea bătrânului. Văzându-l că s-a oprit, bătrânul a continuat:
– Ghioaga de măr cu care ai ucis să o înfigi în pământ și să o uzi cu apă adusă în gură, mergând pe coate și genunchi, până ce va înfrunzi și va rodi mere, căindu-te pentru fapta ta.
Leandru a făcut întocmai și mărul a slobozit frunze și apoi a rodit mere. Când s-au împlinit acestea, tâlharul cel fioros de odinioară nu mai avea nici haine pe el, toate erau numai zdrențe și întreg trupul îi era plin de răni.
A mai trecut odată bătrânul duhovnic prin codrul acela și amintindu-și de el a mers la locul în care tâlharul sădise ghioaga și găsindu-l acolo pe Leandru i-a zis:
– Scutură mărul!
Leandru a scuturat pomul și au căzut toate merele, afară de două. Dumnezeu îi iertase toate celelalte păcate, numai ucideea părinților nu.
Atunci părintele i-a spus că pe acestea numai lacrimile pline de căință le va putea șterge. Leandru a început să plângă cu amar și deîndată, merele au căzut, iar el slăbit de suferință ceru bătrânului cea din urmă spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine.
Așa tâlharul cel ticălos, prin pocăință primi iertarea păcatelor cele grele, dar Leandru mai primi și mântuirea sufletului său prin dragostea bătrânului și marea milostivire a lui Dumnezeu.

Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie