Într-o după-amiază, preotul dintr- un sat s-a întâlnit pe uliță cu un om din parohia sa și, vorbind ei de una , de alta, i-a spus:
– Ieri dimineaţă i-am întâlnit pe moș Toader și pe Grigore care se certau şi intrând în vorbă cu ei am reuşit în cele din urmă să-i împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei şi, fără să-ţi pese, ţi-ai văzut liniştit de drum. Crezi că ai făcut bine? Nu crezi că la Judecată Dumnezeu te va întreba de ce, văzând asta, nu ai făcut nimic?
– Părinte, i-a răspuns omul, eu cred că, indiferent de ce-aş face eu, Dumnezeu care este puternic de va voi să mă mântuiască mă va mântui.
– Vai, fiule, cum poţi gândi aşa ?! – l-a intrebat cu blândeţe preotul. Ia spune-mi, de unde vii tu acum cu sapa în spinare ?
– Păi, cum de unde, părinte ? De la câmp. Am muncit acolo, din zori și până seara, toată primăvara. Așa că sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.
– Oare nu crezi că la fel este, fiule, şi cu mântuirea ta ? De ce mai munceşti la câmpul? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gata pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti ?
– Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii ?
– Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. Ei, tot aşa dacă trăieşti fără de păcat, purtându-ţi şi ţie de grijă, dar şi celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se îndură şi, chiar dacă ai mai greşit în viaţă, îţi iartă păcatul, iar la Judecată vei fi mântuit. Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului. După cum vei căuta și tu ca cei din jurul tău să aibă parte de linişte şi de bucurie, să aibă credinţă şi speranţă în mântuire, tot astfel va căuta şi Dumnezeu ca şi tu să ai parte de toate acestea.
.
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
