În om, inima este de căpătâi. În inimă-i sângele, în sânge-i sufletul, în suflet este duhul. Inima trupească şi sângele sunt din pământ şi tind către pământ, sufletul şi duhul sunt din ceruri şi spre ceruri tind. De aceea se poate vorbi despre inima din inimă, adicsă de inima duhovnicească din inima trupească. Căci, de nu ar fi aşa, cum ar fi putut spune Atoateştiitorul: din inimă ies gândurile rele, minciuna şi hula? Cum ar putea acestea ieşi din carne şi din sânge? Iată, acestea numai din suflet şi din duh pot ieşi!.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
