Mintea este o oglindă neasemuit mai simţitoare decât ochiul; încât, dacă se înceţoşează câtuşi de puţin, abia dacă mai poţi vedea în ea ceva mai mult decât în ochiul trupesc. În oglinda înceţoşată a minţii – înceţoşată de răutate şi păcat – se pot oglindi numai faptele, ca şi în ochiul trupesc. Însă mintea înceţoşată poate să înceţoşeze şi ochiul trupesc. Atunci şi faptele vor apărea strâmbe în amândoi ochii, şi în minte, şi în ochi, întocmai ca în oglinzile strâmbe.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
