Când se gândesc la cei morţi, apropiați ori mai îndepărtați, mai tineri ori mai vârstnici, unii dintre semeni se mândresc într-ascuns – ca şi cum ei, prin puterea şi însuşirile lor, au rămas în viaţă; ca şi cum aceia au căzut şi s-au surpat fiind mai slabi şi mai răi decât ei. O astfel de părere este foarte păgubitoare pentru buna-sporire a sufletului nostru. Mult mai bine este să gândim că aceia, ca nişte elevi buni, au sfârşit mai devreme această şcoală a vieţii, iar noi, ca nişte elevi slabi, am fost lăsaţi să mai învăţăm, până ce vom cunoaște bine lecţia.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
