Cei care nu acceptă minunile lui Dumnezeu resping două lucruri.
În primul rând, rugăciunea, deoarece prin rugăciune oamenii cer intervenţia lui Dumnezeu, adică minunea Lui, în necazurile şi strâmtorările lor. Dacă excludem această intervenţie, minunea lui Dumnezeu, atunci toate rugăciunile de la zidirea lumii n-ar avea sens, fiind nesăbuite şi vrednice de râs.
În al doilea rând, exclud libertatea lui Dumnezeu în propria Sa lume. Oamenii, chipurile, sunt liberi să se amestece în lucrările lui Dumnezeu, să schimbe cursul râurilor, să îmblânzească fiarele, să altoiască pomii sălbatici ş.a., în timp ce Dumnezeu nu este liber să se mişte şi să lucreze în propria Sa lume. Ce nerozie, cât egoism! Zidirile să fie libere, dar Ziditorul nu! Robii, slujitorii şi cei plătiţi, pot să facă ceea ce vor în grădina Stăpânului, dar El însuşi nu mai poate face nimic.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
