Hristos a înviat!
Omul se apropie de perfecțiune atunci când simte că că devine una cu spațiul infinit sau cu o mare nețărmurită,
Un foc veșnic, o lumină nestinsă,
Un vânt calm sau o furtună dezlănțuită, un tunet, un cer întunecat sau un nor de ploaie,
Un pârâu care cântă sau un râuleț care plânge, un copac înflorit primăvara, sau un lăstar gol în toamnă,
Un munte care se înalță sau o vale care coboară; O câmpie fertilă sau un deșert.
Atunci când omul simte toate acestea, a ajuns deja la jumătatea drumului spre perfecțiune.
Pentru a-și atinge scopul, el trebuie apoi să înțeleagă că este un copil legat de maica sa,
Un tată responsabil pentru familia sa, un tânăr pierdut în dragoste, un bătrân care se luptă cu trecutul său,
Un rugătortor în biserică,
Un erudit în mijlocul cărților sale,
Un suflet ignorant care se poticnește între întunericul nopții sale și obscuritatea zilei sale,
Un om sărac prins între amărăciune și neputință; Un om bogat, prins între lăcomie și înșelăciune.
Un poet între ceața crepusculului său și…razele zorilor sale.
Cel care poate experimenta, vedea și înțelege aceste lucruri poate atinge perfecțiunea și poate deveni o umbră a Umbrei lui Dumnezeu.
Noapte sfântă în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
