O tânãrã stãtea în sala de aşteptare a unui aeroport mare. Pentru cã trebuia sã aştepte mult timp şi-a cumpãrat o carte şi un pachet de biscuiţi, s-a aşezat în sala de aşteptare şi a început sã citeascã. Lângã ea, pe scaunul alãturat, erau biscuiţii şi pe urmãtorul scaun era un domn care citea ziarul. A început pachetul de biscuiți iar domnul de alãturi a luat şi el unul. Ea s-a simţit indignatã, dar nu a spus nimic şi a continuat sã citeascã. În interiorul ei îşi spunea: “Ce om și ăsta! Dacã aş avea numai puţin curaj, i-aş face moralã”. Şi aşa de fiecare datã, când ea lua un biscuit, lua şi el unul. Acest lucru o înfuria, dar nu dorea sã fie cauza unei scene. Când a mai rãmas în pachet ultimul biscuit, ea gândea: “Ah, acum vreau sã vãd ce îmi zice când se vor termina toţi!”. Bãrbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în douã şi i-a dat jumãtate. ”Ah! Asta e culmea!” gândi ea şi îşi luã lucrurile, cartea şi geanta şi se îndreptã spre ieşirea sãlii de aşteptare.
Dupã ce se aşezã în scaun, în avion, se simţi un pic mai liniştitã, închise cartea şi deschise geanta pentru a o pune acoșo, când…surprizã, deschizând geanta văzu cã pachetul de biscuiţi întreg, neatins, în geantã!
Se ruşinã nespus de modul oribil în care se comportase, înţelegând cã pachetul de biscuiţi pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alãturi. Domn care împãrţise cu ea chiar şi ultima bucãţicã, fãrã a se simţi indignat, nervos sau superior…în timp ce ea simțise toată acea mânie la adresa bietului om.
Şi nici mãcar nu mai avea posibilitatea sã se explice… ori sã-şi cearã scuze”.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
