„Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.” (Mat. 15:19-20)
Aceste cuvinte le-a spus Domnul evreilor, a căror inimă, din pricina păcatului strămoşesc şi a mulțumii păcatelor lor, se preschimbase în izvor nu al vieţii, ci al morţii şi a toată putrejunea.
Inima este un izvor, iar gura este un râu. Iar că aşa stau lucrurile dă mărturie Mântuitorul prin aceste cuvinte: “Căci din prisosul inimii grăieşte gura.” (Matei 12:34) Aşadar, limba noastră este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sunt în inimă, aceleaşi cuvinte sunt şi pe limbă; şi ce urâciune se află în inimă, aceeaşi urâciune se află şi pe limbă. Ceea ce se află în inimă se varsă şi se prelinge pe buze.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
