Un bogat plin de credinţă avea o nevastă necredincioasă.
Orice i s-ar fi întâmplat, bogatul zicea: “E bine aşa”. Într-o zi, amândoi treceau printr-o pădure, având la ei o mare
sumă de bani, pe care o duceau drept danie la mănăstire.
Pe drum, o creangă răzleaţă de la un copac, prinse lanţul de mărgele scumpe de la gâtul femeii, risipindu-le. Opriră
trăsura. Bărbatul zise: “E bine aşa”, dar femeia, cu răbdarea pierdută, se văicărea, căutându-şi mărgelele prin praful
drumului.
Pe când stăteau acolo, veni în goană spre ei, pădurarul care păzea pădurea aceea şi le zise:
– “Întoarceţi repede trăsura îndărăt, că chiar acum am primit veste că la capătul pădurii vă aşteaptă nişte tâlhari să
vă prade. Dacă nu aţi fi întârziat, aţi fi fost în mâinile lor.”
Întoarseră trăsura şi porniră în grabă. Bărbatul zise femeii:
– “Ai văzut că a fost bine aşa?”
Femeia nu mai zise nimic, ci mulţumi lui Dumnezeu care îi ferise de tâlhari.
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
