Nefericirea pe care Dumnezeu o îngăduie să vină asupra noastră este mai bună decât fericirea pe care ne-o făurim singuri. Dumnezeu îngăduie nefericirii să vină totdeauna la vreme asupra credincioşilor săi. Ea este precum glasul prietenului ce strigă la miezul nopţii celor ce dorm: Arde!
Înţeleptul părăseşte casa cuprinsă de flăcări şi, lăsând-o să ardă, îşi scapă viaţa. Iar nebunul se vaită în mijlocul focului şi aşteaptă să ardă în flăcări odată cu casa.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
