Un frate era stăpânit de patima mâniei. Se supăra aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat lui Dumnezeu să-l scape de această pornire pătimașă, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment dat a îndrăznit să-I reproșeze lui Dumnezeu: “Doamne, oare nu Te rog eu în ficare zi să mă scapi de această patimă? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii de fiecare dată?”. Dumnezeu i-a răspuns: “Cum vrei tu să te despătimești fără te călești mai întâi prin ispitire? Oare nu tu Mi-ai cerut să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazia să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-o piscină fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe pornirile tale”. Fratele s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: “Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat de patima sa.
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
