Unii oameni îşi ascund slăbiciunile de cei care-i iubesc, pentru a nu fi dispreţuiţi şi se ascund pe sine de cei care-i laudă, pentru a nu fi dojeniţi. De două ori greşesc.
-Mai întâi, pentru că nu ştiu cu sigurață cum vor reacționa cei care-i iubesc şi cei care-i laudă, dacă le vor destăinui că nu sunt perfecți. Dar dacă aceştia vor afla singuri despre slăbiciunile lor, vor veni negreşit dispreţul şi batjocura, de care se tem atât de mult.
-Apoi, pentru că uită că un Ochi vede tot, ştie tot şi vădeşte tot. Mai bine este, aşadar, să-şi descopere ei înşişi slăbiciunile mai devreme, decât să le lase, să crească şi să se descopere ele singure mai târziu – căci ruşinea se rabdă mai uşor la tinereţe, decât la bătrâneţe.

Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie