Pe o moșie, un boier foarte bogat avea păduri întinse de brad. Pe vremea unei ierni grele, veniră la el, într-o zi, mai mulți și-i ziseră:
– Boierule, iarna-i grea și în sat la noi sunt mulți care suferă de frig. Fii milostiv dar și dă-le câte un braț de lemne.
– N-am lemne de dat, plecați de la mine! Le răspunse răstit boierul.
Atunci, un bătrân cu vorba blândă, îi spuse:
– Care-i bradul dumitale din pădurea aceasta?
– Cum care-i bradul meu? Toată pădurea-i a mea! Răspunse boierul.
– Vreau să spun – continuă bătrânul – atunci când vei pleca din lume, din care brad îți vei face sicriul?
Și au plecat oamenii. Nimeni nu știe ce s-a petrecut cu boierul, dar după câteva zile a chemat la sine pe cei care-i gonise și le spuse:
– Luați din pădure câte lemne aveți nevoie. Și luați și câte trebuie să înălțați o biserică în sat.
Dumnezeu dăruise boierului cel bogat harul milosteniei.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
