Un om nu putea suferi nici un lucru frumos şi sănătos. Când într-o oază dădu de un palmier tânăr, în creştere, luă o piatră mare şi o aşeză în mijlocul coroanei palmierului. Apoi plecă mai departe cu un zâmbet ironic. Palmierul căută să-şi arunce povara. Se scutură şi se îndoi, dar nu reuşi. Îşi înfipse rădăcinile mai adânc în pământ, până când acestea ajunseră la un tainic izvor de apă. Această putere din adâncuri şi căldura soarelui din înălţimi îl făcură să devină un palmier regal, fiind atât de puternic încât greutatea pietrei era o nimica toată. După ani de zile omul trecu din nou pe acolo să se veselească de palmierul împovărat. Atunci, palmierul plecându-și coroana, îi arătă piatra şi-i spuse: “Trebuie să-ţi mulţumesc. Povara ta m-a făcut puternic”.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
