Gabriel Oprea: “Menținerea normei de hrană este o obligație strategică a statului român și o componentă firească a respectului datorat militarilor și polițiștilor”

UMPMV atrage atenția CSAT, Guvernului României și tuturor factorilor de decizie din domeniul securității naționale că, în actualul context internațional extrem de complex, marcat de războiul de la granița României, instabilitate regională, amenințări hibride și presiuni crescânde asupra structurilor de apărare, ordine publică și securitate națională, renunțarea la norma de hrană acordată gratuit militarilor și polițiștilor activi ar reprezenta o gravă eroare strategică și instituțională.

În toate armatele moderne ale statelor membre NATO, hrana militarului nu este tratată ca un privilegiu sau beneficiu social, ci ca o componentă esențială a capacității operaționale și a puterii de luptă a statului. Moralul, rezistența fizică, capacitatea de reacție și eficiența structurilor operative depind direct de susținerea logistică permanentă a personalului militar și polițienesc.

Securitatea națională costă în orice stat responsabil al lumii. Nu poate exista armată puternică, poliție eficientă și sistem de securitate credibil fără asumarea de către stat a obligațiilor fundamentale față de cei care poartă permanent responsabilitatea apărării României.

Eliminarea sau diminuarea normei de hrană ar afecta direct:
• moralul personalului activ;
• capacitatea operațională;
• rezistența fizică și psihică în misiuni;
• stabilitatea structurilor de apărare și ordine publică;
• atractivitatea carierei militare și polițienești;
• capacitatea de mobilizare și reacție într-un context regional sensibil.
UMPMV consideră că menținerea normei de hrană reprezintă o obligație strategică a statului român și o componentă firească a respectului datorat militarilor și polițiștilor activi care servesc România sub jurământ militar.

ANALIZĂ COMPARATIVĂ NATO PRIVIND NORMA DE HRANĂ A MILITARILOR

În urma verificării comparative a principalelor armate din NATO, concluzia este clară și fără echivoc:
Nu există, în practica militară NATO modernă, o armată în care militarii Ministerului Apărării să nu beneficieze de un drept de hrană, fie sub formă de alimente, fie sub formă financiară compensatorie.

Diferențele dintre statele NATO privesc exclusiv:
– forma juridică;
– modalitatea logistică;
– sistemul contabil și fiscal;
– raportul dintre hrană directă și compensație bănească.

MODELE IDENTIFICATE ÎN NATO
1. Modelul „hrană directă”
Statul asigură efectiv mesele prin:
– cantine militare;
– popote;
– baze logistice;
– hrană operațională;
– rații de campanie.

2. Modelul „indemnizație de hrană”
Militarul primește bani dedicați explicit alimentației.
Exemplul cel mai clar:
Statele Unite ale Americii — sistemul BAS (Basic Allowance for Subsistence), acordat lunar militarilor activi pentru acoperirea costurilor alimentare.

3. Modelul mixt
Combinație între:
– hrană gratuită în unități;
– compensații financiare;
– rambursări în misiuni și deplasări.

PRINCIPIUL COMUN NATO
În toate doctrinele militare occidentale moderne, hrana militarului este considerată:
– element de capacitate operațională;
– componentă logistică esențială;
– factor de sănătate și rezistență;
– obligație instituțională a statului.

Hrana militarului este tratată doctrinar la același nivel cu:
– echipamentul;
– muniția;
– cazarea;
– pregătirea fizică;
– asistența medicală.

SITUAȚIA ROMÂNIEI
În România, dreptul la hrană al militarilor este consacrat expres prin:
– Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare;
– OG nr. 26/1994 privind drepturile de hrană în timp de pace pentru sectorul de apărare, ordine publică și securitate națională.

CONCLUZIE STRATEGICĂ
Analiza comparativă NATO demonstrează că:
– nu există armate moderne eficiente fără susținere alimentară instituțională a militarului;
– poate diferi forma de acordare;
– însă principiul este universal în alianța nord-atlantică.
Prin urmare, eliminarea totală a normei de hrană pentru militari ar reprezenta:
– o abatere de la practica NATO;
– o vulnerabilizare logistică;
– o afectare a capacității operaționale;
– o diminuare a statutului profesional militar.

În toate armatele NATO serioase, hrana militarului este considerată parte integrantă a capacității de luptă a statului.

Gabriel Oprea
Președinte UMPMV