“Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita – Alexandru Vlahuta
Astazi, cand totul este public referitor la dosarele care au fost trimise in instanta, cred ca am datoria sa explic unele lucruri societatii romanesti si oamenilor care mi-au acordat, de-a lungul timpului, increderea lor.
Si spun, in primul rand, ca sunt nevinovat.
In ceea ce priveste dosarul referitor la accident:
La ministerul apararii am circulat, pe toata perioada de 30 de luni a mandatului, cu masina proprietate personala, cu suportarea, desigur, a tuturor costurilor aferente. La Interne mi s-a spus ca sunt alte reguli: exista dispozitiv format din masina de politie pentru paza, protectie si fluidizarea circulatiei, exista reglementari interne, instructiuni si ca toti ministrii de interne au avut acest dispozitiv.
Petre Toba a declarat public faptul ca toti ministrii de interne au avut un dispozitiv de insotire, in baza instructiunilor, reglementarilor interne care dateaza inca din anul 2000. Si sunt convins ca domnul Toba va explica instantei toate acele reglementari.
Am observat prezenta unui motociclist in dispozitivul de insotire in perioada in care am indeplinit functia de premier interimar. Aceasta prezenta era determinata printr-un ordin scris – Planul de masuri al Brigazii Rutiere – aprobat de chestorul Marius Voicu, Seful Politiei Rutiere si al Politiei Capitalei – in care este reglementat si definit dispozitivul de insotire al Vicepremierului si Ministrului Afacerilor Interne: masina de politie si motociclist. Se stie foarte bine ca nu se misca nimic fara ordin scris. Misiunile se pregatesc, nu se pleaca la drum pur si simplu. Sunt cateva elemente importante de care se tine seama si sunt convins ca domnul chestor va explica toate aceste lucruri in fata instantei.
Sunt o persoana organizata si punctuala. De aceea, procedam astfel: in fiecare zi comunicam programul pentru ziua urmatoare, astfel incat sa poata fi planificate misiunile. De fiecare data, intrebam cand trebuie sa fiu la masina si respectam ceea ce mi se comunica.
In ziua accidentului am participat la sedinta de guvern, apoi am fost la Cotroceni. Stiam ca mai am intalnirea de la SRI la 18.30 si, inainte de ora ‪17.00, am‬ mers acasa, sa mananc. Apoi m-am deplasat la sediul SRI din Baneasa si de acolo, inapoi la domiciliu. Nu era o urgenta si pe parcursul deplasarii viteza a fost de aproximativ 60km/h. La momentul accidentului, masina in care ma aflam si masina de politie din fata se deplasau cu viteza de 58 km/h.
Din rechizitoriu am inteles ca nasul politistului, care se afla in masina de politie, i-a spus sa se retraga din dispozitiv, avand in vedere conditiile meteo nefavorabile si ca refuzat. Tot din rechizitoriu reiese ca politistilor din masina si politistului de pe motocicleta li s-a comunicat, prin sistemul de comunicatii, ca pe traseu urmeaza lucrarile cu gropile in carosabil de pe Stirbei si ca au confirmat. Din pacate, s-a produs accidentul.
Nu am vazut accidentul – agentul de politie a indicat soferului masinii in care ma aflam sa continue deplasarea. Ulterior, cand am fost informat, am vrut sa ma intorc acolo, dar mi s-a spus ca a avut loc un accident, iar unul din politisti este transportat la spital.
Nu stiu de ce in seara accidentului, in dispozitivul de insotire inca se mai afla un politist pe motocicleta. Pentru ca inainte cu cateva saptamani, in Piata Victoriei, fusese un incident cu un motociclist din dispozitiv. Atunci l-am intrebat pe seful structurii care imi asigura protectia de ce din dispozitivul de insotire face parte un motociclist si i-am solicitat sa ia masuri pentru ca in dispozitiv sa nu mai fie motocliclisti.
Sunt singurul om din Romania trimis in judecata pentru ucidere din culpa din postura de pasager, aflat pe bancheta din spate a unui autoturism neimplicat in accident.
Nu am solicitat, nici verbal si nici prin ordin scris, dispozitiv de insotire, nu am determinat eu prezenta politistului pe motocicleta in dispozitiv si nici viteza acestuia sau a motocicletei. Daca cineva isi imagineaza ca un ministru se ocupa cu organizarea dispozitivelor de protectie si deplasare, componenta acestora sau traseele, nu stie despre ce vorbeste.
Am demisionat din Senat, desi senatorii dadusera, in mod corect, un vot negativ cererii de incepere a urmaririi penale si m-am pus la dispozitia justitiei, nevinovat fiind. Am ales sa actionez nu ca un om politic, ci ca un militar – cu onoare si demnitate – si am demisionat.
In privinta dosarului privind achizitionarea la MAI a unei masini de serviciu, vreau sa precizez ca in mandatul de la Interne am achizitionat peste 5000 de autoturisme pentru dotarea parcului auto. Aceste masini au intrat in folosinta structurilor ministerului, le-ati vazut si le vedeti si acum in trafic, la politia rutiera, de exemplu. Stim cu totii ca masinile aflate in dotare la acea vreme aveau un grad de uzura foarte ridicat si nu mai puteau fi utilizate in misiuni, in parametri optimi.
Era un moment greu pentru MAI, din acest punct de vedere, pentru ca, din cauza scandalului privind achizitiile din urma cu 10 ani, nimeni nu avea curaj sa mai aprobe asa ceva, desi era atat de necesar.
Am dispus o analiza si ulterior am luat masuri astfel incat s-au parcurs toate etapele legale si autoturismele au fost achizitionate.
Masina de serviciu a ministrului de interne era una luata in comodat de la o alta institutie si se defecta frecvent. Cu aceasta masina m-am deplasat in cea mai mare parte a mandatului.
Am utilizat autoturismul care face obiectul unui proces mai putin de doua luni, in conditii de legalitate, asa cum astfel de autoturisme sunt utilizate si astazi, de catre alti demnitari, in aceleasi conditii.
In acest dosar, mi s-a pus sechestru pe suma de 94 de mii de euro. Pentru achizitionarea autoturismului de catre DIPI, in baza unei Hotarari CSAT. Masina se afla in curtea MAI si sunt convins ca totul se va lamuri in aceasta privinta atunci cand se va desecretiza Hotararea CSAT.
La ministerul de interne, dinamica era intensa atat in activitatea de zi cu zi cat si in relatia cu institutiile din domeniul securitatii nationale. Eu nu am avut o zi de concediu, vreme de 2 ani consecutiv – 2014 si 2015. Pentru ca, in calitate de ministru de interne, senator, vicepremier, premier interimar si presedintele unui partid parlamentar, eram angrenat intr-o serie de activitati care nu-mi permiteau nicio zi de pauza.
Consider ca mi-am facut datoria, am indeplinit atributiile functiei si in acelasi timp m-am batut pentru drepturile politistilor si militarilor activi si in rezerva, impreuna cu sindicatele, cu rezultate clare.
In vara anului 2015 aveam 32 de procente incredere in sondaje, iar UNPR peste 10 procente. Am plecat din guvern odata cu Victor Ponta. Am demisionat din Senat, am demisionat din functia de presedinte al partidului pe care l-am creat, ramanand presedinte fondator si stiu ca pentru oamenii pe care i-am adunat in jurul meu, in UNPR, a fost grea toata perioada care a urmat, dar am decis sa fac un pas in lateral. Am ales calea grea, dar dreapta.
Am muncit 12 – 14 ore pe zi, fara o zi de concediu, in detrimentul familiei mele.
In ultimul timp, am putut sa reflectez asupra evenimentelor care m-au afectat profund si asupra actiunilor mele. Le-am cerut iertare sotiei si copiilor pentru ca atata vreme nu am fost prezent cu adevarat in vietile lor si mi-am pus ordine in viata.
Duhovnicul meu, Parintele Ciprian de la Patriarhie, m-a invatat sa nu dau vina pe nimeni, m-a invatat smerenia, iertarea si rabdarea.
Nu dau vina pe nimeni ca mi s-au facut dosare. Am citit undeva ca mi le-a facut Coldea, pentru ca ar fi urmat ca eu sa ajung la SRI si Victor Ponta presedinte, iar el sa-si piarda functia. Eu nu dau vina pe nimeni. Stiu doar ca eram vicepremier pe securitate nationala – singurul dupa ‘90 – si am ajutat intregul sistem de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
Stiu ca in pomul cu roade se da cu pietre. Eu sunt un om de cuvant, am onoare, dar am constatat, intr-un mod brutal si dureros pentru mine si pentru partidul meu, ca in politica din Romania, ca sa rezisti, nu este nevoie de onoare, nu e apreciat faptul ca esti serios in ce spui si ce faci si iti respecti cuvantul.
Eu nu stiu alt drum. Intotdeauna merg pe calea dreapta, chiar daca e grea. Am convingere ca Dumnezeu va face pentru toti dreptate. Si mai cred ca romanii care ne-au dat increderea lor, mie si UNPR-ului, o vor face din nou. Pentru ca noi am luptat cu adevarat pentru ei si pentru interesele lor.”