Un bob de grâu se ascunse în hambar. Nu voia să fie semănat. Nu voia să moară. Nu voia să se jertfească. Voia numai să-şi salveze viaţa. Aşa că nu a devenit niciodată pâine. Nu a ajuns niciodată pe masă. Nu a fost niciodată binecuvântat şi împărţit. Nu a dăruit niciodată viaţă. Nu a dăruit [...]
Nenumăraţi oameni lucrează, de dimineaţă şi până seara, la lumina Soarelui, fără să privească la Soare, fără să simtă Soarele, fără să cugete măcar o dată la Soare! Nenumăraţi oameni îşi petrec veacul în lumină, cu puterea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, fără măcar să privească la Dumnezeu, fără să cugete măcar o dată la [...]
Un rege avea o grădină foarte frumoasă prin care obişnuia să se plimbe în fiecare după-amiază, când soarele strălucea cel mai puternic. Dintre toţi arborii din această grădină, un arbore de bambus îi era după inima sa, frumos ca nimeni altul. Acesta creştea zi de zi, lună de lună, an de an, şi devenea din [...]
Cel mai folositor om pentru popor nu este întotdeauna acela care este cel mai văzut şi despre care tot poporul aude vorbindu-se; ci adesea-i acela care, ascuns ca şi conştiinţa, se roagă lui Dumnezeu pentru popor şi pe care Dumnezeu îl ascultă. Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire! p. Ignatie
O legendă ne spune că oamenii se aflau odată în drum cu crucile lor şi se osteneau ducând în spate aceste poveri. La un moment dat, unul, crezând că are o cruce prea lungă, luă un fierăstrău şi o scurtă. După un lung pelerinaj ajunseră cu toţii la marginea unei prăpăstii. Niciun pod nu ducea [...]
Natura este jertfa omului. Câţi oameni s-au jertfit pentru natură? Iar îndeobşte natura se jertfeşte toată pentru om. Natura este făcută să-l înveţe pe om, să-l deştepte, să-l arate în toate amănuntele, să-l aducă în fire, şi apoi să se piardă. Natura se află toată în om, întreagă, fără cusur. Ea se află în om [...]
Un preot trebuia să ţină o predică într-un penitenciar. Zile întregi căută cum şi despre ce să le vorbească deținuților pentru a le mişca inimile. În sfârşit, sosi ziua şi, cum intră în sala care era foarte friguroasă, observă feţe ironice. În timp ce mergea spre amvon, rosti o rugăciune. La câțiva pași doar, preotul [...]
Pentru sfânt, natura închipuie trecutul. Sfântul şi-a însuşit alfabetul naturii, i-a citit cuvintele, i-a ascultat sunetele, i-a înţeles vorbele, şi a închis cartea. Numai în sfânt natura şi-a atins pe deplin rostul, căci ea a deşteptat Omul dintr-însul, l-a îndrumat către Dumnezeu şi s-a retras din faţa lui. Sprijinindu-se pe temelia dată de natură, sfântul [...]
Un slujitor îl însoţi pe stăpânul la vânătoare de raţe sălbatice. Slujitorul era un om foarte credincios și pe drum ajunseră să vorbească, printre altele, despre probleme de credinţă. Stăpânul îi spuse: "Nu înţeleg de ce vorbeşti mai totdeauna despre păcat, nelinişte, mântuire, diavol. Eu nu simt nici cea mai mică nelinişte. Diavolul mă lasă [...]
Sfântul este cel mai mare biruitor; lumea zace moartă la picioarele lui. După ce omida se preface în fluture, acesta stă ca un biruitor pe coconul gol. Dintre toate magazinele, cel mai drag copilului îi este cel cu jucării. Dintre toate magazinele din oraş, cel mai nesuferit omului mare îi este cel cu jucării pentru [...]
