Cartea se adresează vouă, militarilor, polițiștilor activi, în rezervă și în retragere și familiilor voastre

Capitolul XIV – Punctul 3 Am refuzat să-mi trădez țara

Refuzul de a primi în România cei 3.000 de mujahedini (2015)

În vara anului 2015, în calitate de prim-ministru interimar al României, am primit la Palatul Victoria un consilier al administrației Statelor Unite ale Americii, care a vorbit explicit și formal în numele vicepreședintelui de atunci, Joe Biden. Solicitarea transmisă a vizat relocarea pe teritoriul României a aproximativ 3.000 de membri ai organizației Mujahedin-e Khalq, împreună cu o parte dintre membrii familiilor acestora.
Discuția a avut loc într-un cadru instituțional oficial, documentat, în prezența prim-adjunctului meu pe securitate națională, general magistrat Ilie Botoș, precum și a unui ofițer translator din structurile de informații militare.
Precizez clar și fără echivoc că poziția mea a fost și rămâne una profund pro-americană. Am participat, ca membru al delegației oficiale a statului român, alături de președintele României, Traian Băsescu, la semnarea Parteneriatului Strategic România–Statele Unite ale Americii pentru secolul XXI, desfășurată la Casa Albă, în Biroul Oval, în prezența președintelui Statelor Unite ale Americii, Barack Obama. Există inclusiv o fotografie informală, realizată cu această ocazie, în care mă aflu între cei doi șefi de stat, care reflectă firesc poziția mea instituțională din acel moment.
Tocmai din această poziție de loialitate față de partenerul strategic american și de responsabilitate față de statul român am analizat solicitarea primită exclusiv din perspectiva securității naționale. Concluzia a fost că acceptarea unei asemenea relocări ar fi creat vulnerabilități serioase, cu riscuri reale de destabilizare internă și de expunere la amenințări asimetrice, inclusiv de natură teroristă.
Din acest motiv, am refuzat solicitarea. Nu am acceptat să-mi trădez țara.
Ulterior acestui refuz, aceeași grupare de mujahedini a fost relocată în Albania. În anii următori, autoritățile albaneze au acuzat oficial Republica Islamică Iran de implicare directă în atacuri cibernetice majore asupra infrastructurii guvernamentale albaneze, atacuri calificate drept acțiuni de terorism de stat. În acest context, Albania a decis evacuarea personalului diplomatic iranian și ruperea relațiilor diplomatice cu Republica Islamică Iran.
Această evoluție ulterioară a confirmat, fără echivoc, că relocarea unei asemenea structuri pe teritoriul unui stat european generează riscuri grave de securitate, tensiuni geopolitice și expuneri directe la acțiuni ostile.
Privind retrospectiv, decizia mea din 2015 nu a fost una politică sau conjuncturală, ci o decizie de securitate națională, luată cu responsabilitate și cu loialitate față de statul român.
De aceea pot spune, cu deplină conștiință: am refuzat să-mi trădez țara.

Capitolul XIV – Momentul de cotitură (2014–2015) Punctul 4 – Ziua Tricolorului la Miercurea Ciuc (2015) – mesajul de unitate națională

În anul 2015, de Ziua Tricolorului, am participat la manifestările oficiale organizate la Miercurea Ciuc, într-un context sensibil, dar esențial pentru reafirmarea unității naționale și a valorilor constituționale ale statului român.
Evenimentul a reunit mii de români la Miercurea Ciuc și a marcat arborarea celui mai mare steag tricolor expus vreodată în România cu prilejul Zilei Tricolorului. Mesajul transmis a fost unul european, de unitate și respect reciproc, adresat românilor din Harghita, din Transilvania și din întreaga țară, subliniind că identitatea națională, coeziunea și respectarea legii sunt fundamentale pentru stabilitatea statului.
Ceremonialul oficial a fost asigurat de structuri de elită ale statului român: Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” din București, Brigada Specială „Mihai Viteazul” din Târgu Mureș și Jandarmeria Română, într-un cadru instituțional impecabil, care a reflectat respectul față de simbolurile naționale.
Mesajul de unitate a fost primit cu entuziasm nu doar de participanții prezenți, ci și de milioane de români din țară și din străinătate, care au receptat acest moment ca pe un semnal de demnitate, solidaritate și coeziune națională.
În același timp, amploarea evenimentului și semnificația sa simbolică au deranjat anumite cercuri, devenind un nou element de acumulare a tensiunilor politice și instituționale din acel an.
Ziua Tricolorului de la Miercurea Ciuc (2015) rămâne un moment de afirmare clară a statului român, a valorilor sale fundamentale și a responsabilității de a apăra unitatea națională, indiferent de presiuni sau contexte conjuncturale.