Cartea se adresează vouă, militarilor, polițiștilor activi, în rezervă și în retragere și familiilor voastre

Capitolul XVI
Adevărul judiciar. Verdictul final

Există momente în care atacul nu mai este politic şi nici mediatic, ci devine un atac direct asupra onoarei profesionale, academice și umane. În cazul meu, tema aşa-zisului plagiat a fost folosită ani de zile ca instrument de presiune, manipulare și compromitere publică, fără a se aştepta verdictul definitiv al justiției.

După ani de procese, decizii administrative abuzive și campanii coordonate de denigrare, statul român, prin instanța sa supremă, a pus punct definitiv acestei false controverse.

1. Verdictul instanței supreme

Prin hotărâre definitivă și irevocabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit adevărul juridic în ceea ce priveşte teza mea de doctorat și a anulat ordinul de retragere a titlului, constatând caracterul ilegal al procedurii.
Aceasta nu este o opinie și nu este o interpretare mediatică. Este verdictul final al justiției române, pronunțat de cea mai înaltă instanță a statului.
Într-un stat de drept, duz o astfel de decizie, nu mai există „controverse”, ci doar adevăr judiciar.

2. Contextul real al atacului

Tema plagiatului nu a apărut spontan și nu a fost rezultatul unei dezbateri academice oneste. A fost construită artificial, printr-o succesiune de acte administrative cu dedicație, menite să creeze aparența unei vinovății inexistente.
Acest mecanism a fost demontat pas cu pas de instanțe și de Curtea Constituțională, până la verdictul final al instanței supreme.

3. Comunicat public oficial – text integral

„Astăzi am primit Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabileşte definitiv și irevocabil cà NU am plagiat în teza de doctorat.
Fiind marcat ca țintă politică, pentru mine special a fost creată o hotărâre de guvern cu dedicație, potrivit careia, în mod absolut fals, lucrarea mea ar fi putut întruni oricând elementele unui plagiat. Aceasta, cu ignorarea torală a verdictului de neplagiat dat prin vot, 9-0, de ciure Comisia pentru demnitari din Ministerul Educației, din care făcea parte și un reputat profesor din Germania.
În ciuda verdictului de neplagiat, act administrativ care nu a fost contestat în termenul legal de 30 de zile și şi-a produs efectele, a apărut acest act normativ care stabilea, ilegal și neconstituțional, că orice teză de doctorat poate fi considerată plagiat și poate fi atacată oricând, chiar dacă a primit un verdict legal de neplagiat de la instituția responsabilă. Curtea Constituțională a României a stabilit, prin hotărâre definitivă și general aplicabilă, că titlul de doctor nu poate fi retras dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte. Totodată, hotărârea de guvern ilegală care stabilise contrariul a fost abrogată.
Atacul la adresa mea pe tema aşa-zisului plagiat a fost orchestrat de o «echipă» formată din: un general din serviciile secrete provenit din vechea Securitate, un aşa-zis jurnalist de intelligence care s-a autointitulat impostor și un individ, fost rector, trimis în judecată de către CNSAS pentru poliție politică.

Verdictul definitiv de nu plagiat dat astăzi de Înalta Curte demontează definitiv minciunile unor persoane care au distrus cariere, familii și destine.

Împreună cu UNPR, partidul pe care 1-am înființat, mi-am făcut datoria în toate funcțiile deținute: ministru al apărării naționale, ministru al afacerilor interne, viceprim-ministru pentru securitate națională și prim-ministru interimar. Am făcut parte din patru guverne, două de dreapta şi două de stânga. Am menținut echilibrul politic și economic într-o perioadă extrem de grea pentru România.”

4. Închiderea cercului

Atacul a fost public. Manipularea a fost publică. Verdictul este public și definitiv.

Pentru mine, această decizie nu reprezintă un triumf personal, ci o reparație morală și instituțională. Adevărul a fost stabilit acolo unde trebuie stabilit într-un stat de drept: în justiție.
După acest verdict, nu mai rămân acuzații.
Rămâne doar adevărul.

EPILOG

MISIUNEA CARE CONTINUĂ

Privind înapoi, înțeleg că nimic din ceea ce am făcut nu a fost întâmplător.

Funcțiile au venit și au trecut. Puterea s-a

consumat. Zgomotul s-a stins.

Dar menirea a ramas.

La 1 Mai 2010, de Ziua Oamenilor Muncii, am

participat la crearea UNPR.

Lansarea s-a făcut sub imnul „Noi suntem români”, ca expresie a unui proiect politic gândit nu pentru o tabără, ci pentru România.

UNPR a fost de la început un partid de interes național, construit pe un sistem de valori clar și neschimbat: Dumnezeu • Patrie • Familie • Onoare.

În timp, UNPR a ajuns la 500.000 de membri.

A fost un partid care a intrat în patru guverne – două de dreapta și două de stânga – nu din oportunism, ci din responsabilitate.

În aceste guverne, UNPR a avut ministrul apărării, ministrul de externe, viceprim-ministru pentru securitate națională, de două ori prim-ministru interimar, precum și o reprezentare parlamentară de 65 de deputați și senatori.

Rolul UNPR a fost acela de a ajuta România să nu se prăbușească economic și instituțional și de a susține securitatea națională și drepturile militarilor și polițiştilor din întregul sistem de securitate națională – activi, în rezervă și în retragere.

Am apărat demnitatea a aproximativ 500.000 de militari și polițiști, iar împreună cu familiile lor am reprezentat peste 3 milioane de români patrioți.

Astăzi, proiectul continuă sub numele PPMP – Pentru Patrie, pentru toți patrioții români, militari și polițiști activi, în rezervă și în retragere și familiile lor, care cred în stat, în lege și în sistemul de valori Dumnezeu • Patrie • Familie • Onoare.

PPMP merge mai departe împreună cu colegii mei. Îl menționez în mod special pe Nuțu Fonta, secretarul general al partidului, un mare patriot din Borşa, Maramureş.

Cred cu toată convingerea că menirea mea primită de la Dumnezeu nu a fost aceea de a rămâne într-o funcție, ci de a ajuta prin Asociația Militarilor ŞI Polițiștilor „Mihai Viteazul”, prin PPMP, drepturile militarilor și polițiştilor, familiile lor și România.

Nu mai caut putere. Nu mai caut revanșă. Nu maicaut validare.

Caut doar ca adevărul să rămână, iar cei care au slujit această țară să nu fie uitați. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.

Dumnezeu • Patrie • Familie • Onoare