CAPITOLUL VII – REZERVELE STATULUI, FUNCȚIA ȘI DECIZIA STRATEGICĂ


În 2001 am fost numit Președinte–Secretar de Stat, Președintele Administrației Naționale a Rezervelor de Stat, instituție aflată în subordinea directă a primului-ministru.
Prin această funcție aveam echivalență de rang de general cu trei stele.
Nu era o poziție simbolică, ci una de responsabilitate strategică, într-un domeniu în care greșeala nu se vede imediat, dar se plătește scump atunci când apare o criză.
Administrația Rezervelor de Stat nu este o instituție de imagine.
Este una de siguranță națională.
Acolo nu contează discursul public, ci stocurile reale, planificarea, rotația, controlul și capacitatea de reacție. În acest context am fost reactivat ca colonel de justiție militară, iar ulterior am fost avansat la gradul de general de justiție militară – o stea.
Parcursul a fost firesc, legat de funcție, responsabilitate și competență, nu de conjunctură.
Am tratat această funcție cu discreție și rigoare. Nu era loc de improvizație și nu era loc de populism. Rezervele statului trebuie să existe înainte ca statul să aibă nevoie de ele.

Aceasta a fost etapa în care am înțeles pe deplin ce înseamnă decizia strategică:
decizia care nu produce efect politic imediat,
dar care poate salva oameni, instituții
și stabilitatea țării atunci când situația o cere. A fost un moment de maturitate instituțională. Un moment în care experiența acumulată în armată, drept, economie și administrație s-a întâlnit într-un singur punct: responsabilitatea față de stat.

CAPITOLUL VIII – PREFECTUL BUCUREȘTIULUI ȘI RESPONSABILITATEA ADMINISTRAȚIEI (2002–2004)


În ianuarie 2002 am fost numit Prefect al Municipiului București. Era una dintre cele mai dificile funcții administrative din România.
Bucureștiul nu este doar capitala țării.
Este un organism viu, cu tensiuni sociale, interese politice, presiuni economice și o expunere permanentă. Primar General era Traian Băsescu. Am înțeles din prima zi că această funcție nu se poate exercita prin ordine de birou.
Administrația înseamnă coordonare, dialog, intervenție și asumare. În acest context am făcut un gest care, la acel moment, nu era impus de lege:
mi-am prezentat declarația de avere public,
într-o conferință de presă, în fața televiziunilor.
Nu pentru imagine.
Nu pentru presiune mediatică.
Ci din onoare.
În iunie 2003 am fost numit ministru delegat pentru administrație,
în Guvernul Adrian Năstase. A fost o continuare firească a experienței de prefect. Funcția a presupus muncă tehnică, coordonare instituțională și decizie.
În 2004, pentru activitatea desfășurată în administrația publică, am primit Medalia Națională „Serviciul Credincios”, conferită de președintele Ion Iliescu.
Această perioadă a consolidat o convingere: dacă administrația cedează, statul slăbește.
Dacă administrația funcționează, statul rezistă.