Cînd spui Femeia, le-ai cuprins pe toate
Bunici, Mame, Soții, Fiice, Surate
Arăți ființa cea mai scumpă și iubită din această lume
Iubirea, Căldura și Frumsețea le sunt falnice cunune
Ce trist, pustiu și-ntunecat ar fi fost în lume
De nu crea Domnul Femeia, Eva pe-al său nume
A ceat-o ființă dulce, din a lui Adam rană
Astfel s-a întrupat întregul, prin ființa-I diafană
Har Domnului și mulțumește-I că a fost făcută
Fruntea mamei și-a soției cuprinde-o dulce și o sărută
Iar pe fruntea sorei și a copilei, fă semnul binecuvîntării
În semn de mîngîiere sfîntă a bucuriei și-a cîntării.
Fiți binecuvîntate bunici, mame, surori, soții
Fiți fericite aici si-n a cereștii vecii
Vă sărutăm frunțilei și ochii-n zi de sărbătoare
Iubirea-ntragă ne-o punem pe-al vostru suflet, ca o floare!
p. Ignatie
