În zorii zilei de 5 martie 2025, autoritățile statului român au ales să pășească în casa unui erou. Nu pentru a-l onora, nu pentru a-l întreba despre istoria pe care a trăit-o, ci pentru a-l percheziționa. Generalul-maior (rtr) Radu Theodoru, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, marele scriitor, autorul trilogiei Mihai Viteazul, la venerabila vârstă de 101 ani, a fost supus umilinței de a-și vedea casa scotocită de cei ce ar trebui să apere legea, nu să o batjocorească.
Într-un stat de drept, unde art. 1 alin. (3) din Constituție afirmă că România este „stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor (…) reprezintă valori supreme (…) şi sunt garantate”, este inadmisibil ca un veteran de război să fie tratat cu dispreț, ca un infractor.
Cum rămâne cu art. 30 alin. (1) din Constituție, care garantează libertatea de gândire și de opinie? Cum rămâne cu respectul față de cei care și-au pus viața în slujba acestei țări? Se pare că am ajuns să trăim vremuri în care onorabilii devin ținte, iar călăii își ascund nepăsarea în dosare.
Într-o țară în care memoria istorică ar trebui să fie sfântă, iată că un veteran de război este tratat ca un pericol public, iar demnitatea sa este călcată în picioare. Statul român, prin instituțiile sale, a demonstrat că are memorie scurtă, dar memoria unui popor nu se șterge cu un mandat. Istoria nu se scrie prin descinderi matinale, ci prin recunoștință și respect. Astăzi, cei ce au încălcat aceste principii fundamentale ar trebui să își plece privirea și să-și amintească rușinați de vorbele lui Iorga:
„Cine uită, nu merită.”
Când statul ajunge să-și trateze eroii ca pe infractori, când un om care și-a apărat țara cu sânge este percheziționat în propria casă la 101 ani, avem datoria să ne întrebăm: cine este, de fapt, adevăratul pericol pentru această națiune?
Astăzi, rușinea nu cade asupra celui percheziționat, ci asupra celor care, cu un mandat în mână, și-au pierdut onoarea.
DUMNEZEU, PATRIE, FAMILIE, ONOARE
