Cei nechibzuiţi sunt aceia care, să zicem, nu ţin seama de împărăţia morală, dar recunosc împărăţia firească şi duhovnicească, ori aceia care sar peste toate împărăţiile dintre împărăţia firii şi Dumnezeu. În timpul acestui salt, de multe ori ucigător pentru suflet, gândirea se împiedică şi sparge două oglinzi: pe cea pământească şi pe cea cerească. Atunci, pe oglinda pământească cea spartă joacă umbrele duhurilor şi dumnezeilor imorali, iar pe oglinda cerească cea spartă joacă oamenii imorali şi dobitoacele.
Dacă faci patre dintre cei nechibzuiţi, atunci gândirea ta este încâlcită. Ai amestecat cuvinte din diferite limbi şi alcătuieşti o poveste pe care nici tu nu o înţelegi. Ai risipit cerul pe pământ şi ai spulberat pământul spre cer, şi în acest nor de praf dansezi cu Shiva, furi focul zeilor împreună cu Prometeu, iar cu Buddha îi izbăveşti pe zei. Acestea sunt cele două acte ale tragediei gândirii omeneşti pe lângă alte nenumărate scene şi tablouri.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
