O generație care a intrat într-o lume militară predominant masculină și a demonstrat, prin disciplină, competență și caracter, că profesionalismul nu are gen. Prima promoție feminină de ofițeri activi pregătită timp de trei ani la Școala Militară „Nicolae Bălcescu” din Sibiu marchează patru decenii de la absolvire.

În 1983, la Școala Militară Superioară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” din Sibiu începea un capitol aparte al istoriei militare românești. Pentru prima dată, o promoție feminină de ofițeri activi urma un program de trei ani, cu aceeași durată, programă, exigență și responsabilitate profesională ca în cazul bărbaților. Au fost constituite trei plutoane – două de intendență și unul de finanțe.

Drumul nu a fost ușor încă de la admitere. Concurența a ajuns la 32 de candidate pentru un loc, iar după probele eliminatorii au rămas 16 candidate pe loc. La 12 septembrie 1983, 90 de tinere începeau pregătirea într-o instituție în care studiau aproape 2.000 de bărbați.

Au urmat trei ani de instrucție, disciplină și formare. Numai în primul an, deplasările către câmpurile de instrucție și poligoane au însumat aproximativ 800 de kilometri parcurși pe jos. Instrucția de front, tragerile, topografia militară, aplicațiile în teren și marșurile au format o generație pentru care statutul de ofițer a însemnat rigoare, echilibru, fermitate și integritate.

Dincolo de performanța profesională, promoția 1983–1986 a avut o semnificație mai largă: a deschis drumul generațiilor de femei-ofițer care au urmat în Armata României. În anul 1984 a fost constituită, pentru prima dată în istoria militară, Garda de Onoare formată din eleve, sub comanda lt.-col. Rita-Maria Constantin.

La 30 mai 2026, absolventele s-au întors la actuala Academie a Forțelor Terestre din Sibiu pentru revederea de 40 de ani de la absolvire. Dincolo de gradele, funcțiile și drumurile diferite ale vieții, întâlnirea a reconfirmat legătura unei generații construite în jurul camaraderiei, responsabilității și respectului pentru uniforma militară.

Poate cea mai puternică concluzie a mărturiei lor este aceea că „uniforma nu se poartă doar pe umeri, ci mai ales în conștiință”. Promoția 1983–1986 rămâne astfel nu doar o filă de memorialistică militară, ci mărturia unei schimbări importante în Armata României și a unei generații care a demonstrat că profesionalismul, competența și devotamentul sunt, înainte de toate, chestiuni de caracter.

„Din nou împreună, o promoție, un legământ!”

Sursa: Revista de Istorie Militară, nr. 3–4 (215–216) / 2026, secțiunea Memorialistică, pp. 127–133.