Uniunea Militarilor și Polițiștilor „Mihai Viteazul” – UMPMV consideră importantă inițiativa legislativă aflată în Parlament privind siguranța persoanelor în zonele de îmbăiere. Dincolo de regimul sancțiunilor, elementul esențial al proiectului este schimbarea filosofiei de protecție a vieții omului. Proiectul construiește mai clar un lanț de responsabilitate în care siguranța persoanei trebuie să primeze asupra interesului economic legat de exploatarea unei plaje sau a unei zone de îmbăiere.

Crește rolul salvamarului

Unul dintre cele mai importante elemente ale proiectului este consolidarea rolului profesional al salvamarului. În actualul sistem, administratorul zonei de îmbăiere are un rol important în gestionarea semnalizării, deși poate exista o contradicție evidentă între interesul economic al exploatării plajei și necesitatea restricționării accesului în apă. Atunci când marea este periculoasă, interzicerea îmbăierii poate determina oamenii să părăsească plaja și poate afecta încasările operatorului economic. Proiectul separă mai clar aceste două interese. Decizia privind siguranța trebuie să aparțină celui care cunoaște riscul și are misiunea de a salva vieți. În zonele supravegheate, proiectul stabilește că arborarea și ridicarea semnalizării de interdicție sunt dispuse de șeful postului de salvare acvatică – salvamar, în funcție de condițiile hidrometeorologice și de starea apei. Mai mult, administratorul nu poate dispune arborarea sau ridicarea acestei semnalizări și nu poate interveni asupra ei. Este o schimbare importantă: în centrul deciziei nu mai trebuie să se afle interesul economic, ci viața omului.

Salvamarul trebuie să salveze, nu să desfășoare alte activități

Proiectul consolidează și independența operațională a personalului de salvare acvatică. Pe durata programului de supraveghere, salvamarul nu poate fi folosit pentru alte activități decât cele privind siguranța persoanelor din zona de îmbăiere. Această prevedere stabilește fără echivoc misiunea salvamarului: prevenirea accidentelor și salvarea vieților. Totodată, proiectul introduce un standard concret de supraveghere: în zonele supravegheate trebuie să existe cel puțin o persoană din personalul de salvare acvatică la fiecare 100 de metri de front la apă.

De la simpla semnalizare la o responsabilitate clară

Un alt element important îl reprezintă stabilirea efectului juridic al semnalizării. Interdicția produce efecte din momentul arborării semnalizării și până la ridicarea acesteia. Momentele respective trebuie consemnate într-un registru ținut la fiecare post de salvare acvatică, registru care poate fi și electronic dacă permite înregistrarea automată și nemodificabilă a momentului consemnării. Astfel, avertizarea nu mai reprezintă doar un steag amplasat pe plajă. Ea devine parte a unui mecanism clar de protecție și responsabilitate.

Un lanț de protecție a omului

Proiectul trebuie privit în ansamblul său. Primarul stabilește anual zonele supravegheate, perioadele și intervalele orare de supraveghere. Administratorul trebuie să asigure semnalizarea, vizibilitatea acesteia, informarea publicului și condițiile necesare activității de salvare. Salvamarul evaluează situația concretă și, prin șeful postului, decide semnalizarea de interdicție atunci când condițiile o impun. Cetățeanul are obligația de a respecta interdicția și somația salvamarului. În cazul încălcării legii intervin instituțiile abilitate să constate și să sancționeze contravențiile. Se conturează astfel un lanț de protecție a vieții: autoritate publică → administrator → salvamar → cetățean → structurile statului competente să asigure respectarea legii. În centrul acestui lanț trebuie să se afle omul și protejarea vieții sale.

Protejarea salvatorului

Legea nu protejează numai persoana aflată în apă. Îl protejează și pe cel care trebuie să intre în apă pentru a o salva. Proiectul introduce obligația persoanei aflate în apă de a ieși la somația salvamarului. Ignorarea unei interdicții sau refuzul de a ieși din apă nu mai reprezintă numai asumarea unui risc individual. În momentul în care este necesară intervenția, viața salvamarului este și ea pusă în pericol. Respectarea salvamarului înseamnă, prin urmare, atât protejarea propriei vieți, cât și protejarea celui care are misiunea să te salveze.

Responsabilitatea față de copii

Proiectul acordă o atenție distinctă minorilor. Părintele, tutorele sau persoana în îngrijirea căreia se află minorul are obligația de a nu permite intrarea acestuia în apă atunci când îmbăierea este interzisă. Este o regulă firească a responsabilității. Copiii trebuie să beneficieze de cel mai ridicat nivel de protecție, iar această protecție începe cu responsabilitatea adultului care îi are în grijă.

Sancțiunea nu este scopul legii

Proiectul instituie sancțiuni pentru nerespectarea interdicțiilor și pentru refuzul de a respecta somația salvamarului. Dar esența acestei inițiative nu trebuie redusă la amenzi. Scopul fundamental este prevenirea tragediilor. O lege bună în domeniul siguranței nu se măsoară prin numărul sancțiunilor aplicate, ci prin numărul vieților protejate și al accidentelor prevenite.

Concluzia UMPMV

Inițiativa legislativă privind siguranța persoanelor în zonele de îmbăiere aduce în prim-plan un principiu corect: viața omului trebuie să fie mai importantă decât orice interes economic. Creșterea rolului salvamarului, separarea deciziei profesionale privind siguranța de interesul administratorului, obligațiile clare privind supravegherea și semnalizarea și responsabilizarea persoanelor care folosesc zonele de îmbăiere construiesc un lanț mai coerent de protecție. Salvamarul trebuie respectat și ascultat. El este profesionistul aflat în prima linie între pericol și viața omului. Administratorul trebuie să asigure condițiile. Autoritatea publică trebuie să își îndeplinească obligațiile. Cetățeanul trebuie să respecte regulile. Iar instituțiile statului trebuie să asigure aplicarea legii. În centrul întregului sistem trebuie să rămână un singur lucru: protejarea vieții omului.

Dumnezeu • Patrie • Familie • Onoare

General (r) Gabriel Oprea
Președintele Uniunii Militarilor si Politistilor activi, in rezerva, in retragere si familiile lor “Mihai Viteazul” (UMPMV)
Președintele Partidului Pentru Patrie, Militari, Politisti (PPMP, fost UNPR)