Unii oameni îşi ascund slăbiciunile de cei care-i iubesc, ca să nu fie dispreţuiţi, apoi se ascund pe sine de cei care-i laudă, ca să nu fie dojeniţi. De două ori greşesc. Mai întâi, pentru că nu ştiu că dacă şi-ar descoperi slăbiciunile, cei care-i iubesc şi-i laudă nu i-ar iubi şi nu i-ar lăuda mai puţin. Dar dacă află aceştia singuri despre slăbiciunile lor, dispreţul şi batjocura, de care se tem atât de mult vor veni negreşit. Mai bine este, aşadar, să-şi descopere ei înşişi slăbiciunile mai devreme, decât să le lase, să crească şi să se descopere ele singure mai târziu – căci ruşinea se rabdă mai uşor la tinereţe, decât la bătrâneţe.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
